duminică, 26 iunie 2011

Transalpina - "Drumul Regelui"

Descriere Transalpina
Transalpina (DN 67C) este o şosea din Munţii Parâng, în Carpaţii Meridionali. Este cea mai înaltă şosea din România, având punctul cel mai înalt în Pasul Urdele (la 2145 m). Drumul face legătura între oraşele Novaci din judeţul Gorj şi Sebeş din judeţul Alba. Fiind un drum alpin, este închis pe perioada iernii.

Istoric Transalpina
Drumul naţional Novaci-Rânca-Sebeş constituie principala cale de acces în munţii Sebeşului şi leagă localităţile din bazinul Gilortului, traversând masivul Parâng prin Rânca, Obârşia Lotrului şi Oaşa, cu cele din bazinul Sebeşului.
Drumul a fost iniţial o potecă pe munte folosită de către păstorii din Mărginimea Sibiului pentru a traversa munţii cu turmele de oi în Ţara Românească. Această potecă era cunoscută ca ‘Poteca Dracului’.
Este deosebit de sugestiv pentru revelarea importanţei acestui drum faptul că, după informaţiile oferite de către istoricul Constantin C. Giurescu, cel care a redactat monumentala lucrare ‘Istoria Olteniei supt austriaci’ (1718-1739), încă din anul 1731 autorităţile austriece propuneau construirea unui drum transcarpatic pe traseul vechiului drum de transhumanţă ce lega Transilvania de Oltenia.
La sfârşitul secolului al XIX-lea acea potecă ce fusese utilizată în trecut de către păstorii ardeleni a fost amenajată dupa planurile întocmite de către inginerul Aurel Diaconovici, şeful Serviciului Tehnic al judeţului Gorj, ţinând seama de importanţa economică ce o avea acest drum.
La inaugurarea drumului, în anul 1939, a participat şi Regele Carol al II-lea, însoţit de viitorul rege Mihai I, precum şi de primul-ministru Gheorghe Tătărescu şi sotia sa Arethia, au parcurs împreună întregul traseu al drumului la bordul unei maşini de teren, la volan aflându-se chiar regele Carol al II-lea. Seara, regele a fost cazat la cabana ‘Ciuperca’ de la Rânca, iar a doua zi de dimineaţă a coborat la Novaci.
La Novaci, regele Carol al II-lea a fost întâmpinat de primarul comunei, Gheorghe Comănescu, de fanfara ‘Novăceanca’ şi de mulţi localnici veniţi special pentru a-l aclama.
Festivităţile ocazionate de inaugurarea drumului s-au desfăşurat la podul de peste râul Gilort, cu acest prilej, învăţătorul Ion D. Giurgian a adus sincere omagii tuturor oaspeţilor Novaciului.

Drumul pe Transalpina
La poalele munţilor, Drumul Regelui porneşte din localitatea Sălişte, trece prin Tilişca, Rod, Poiana Sibiului, ca apoi să traverseze Jina şi Şugag. De aici începe împărăţia munţilor, a tăriei cerului şi a zânelor izvoarelor.
Istoria consemneaza că, la inaugurarea regală a drumului, preotul Acelenescu din Jina a ieşit în faţa Regelui cu o biblie în mână şi i-a cerut ajutor pentru a ridica biserica prăbuşită din satul său, pentru care nu mai rămăseseră bani. Regele i-a ascultat rugămintea şi a trimis în gara Miercurea Sibiului grinzile de fier, tabla pentru acoperiş, varul şi cimentul pentru a ridica din ruină lăcaşul de cult.
O dată ce ai trecut de zona locuită, drumul intră prin pădurea seculară, la început de foioase, care o dată cu creşterea altitudinii se transformă într-una de brazi semeţi. Printre aceştia, prima surpriză este Masa Uriaşilor, o rocă ce stă atârnată parcă de cer, unde povestea spune că se strâng uriaşii la sfat. De altfel, locul este descris cu măiestrie de către poetul Lucian Blaga în ‘Hronicul şi cântecul vârstelor’.
De aici, pe acelaşi Drum al Regelui, după câţiva kilometri se ajunge la barajul Tău şi apoi la barajul Oaşa. Nu departe de lacul Tău, într-un peisaj fabulos, există colonia Bistra-Paltinei, ce conţinea 10-12 cabane şi unde se organizau tabere din toată ţara. Acum, totul este în paragină, locul fiind dat uitării, rămânând doar în memoria bătrânilor.
Tot de la barajul Oaşa, în dreapta, se poate lua spre colonia de la “Fetiţa”, unde s-a construit o mănăstire. De acolo, urcând la Şureanu, se trece prin ‘Luncile Prigoanei’, un loc de tristă amintire pentru localnici, deoarece aici erau pedepsiţi cei ce vroiau să plece în bejenie, şi se ajunge la Cabana şi iezerul Şureanu, magnific descris de Lucian Blaga, în acelaşi ‘Hronicul şi cântecul vârstelor’.
Vechea cabană Oaşa este acoperită acum de apele lacului de la barajul cu acelaşi nume, ca de altfel şi celebrul ‘brad strâmb’ al lui Mihail Sadoveanu de pe Valea Frumoasei, iar de aici poţi ajunge în localitatea Sadu şi apoi în Tălmaciu, după ce parcurgi 62 km de peisaj ireal. Sau, de la intersecţia cu Valea Frumoasei, o poţi lua spre Tărtărău şi după şase km se ajunge la Obârşia Lotrului, aflată într-o vale cu o deschidere fantastică.
De aici, călătorule, ai mai multe posibilităţi: poţi să o iei spre Brezoi, ce se află la circa 60 km, sau spre Petrila, care e cale de 28 de km, dar noi ne încăpăţânăm să mergem pe urmele Regelui. Drumul nu pune probleme majore pentru autoturisme, însă e bine ca şoferul să aibă oarecare experienţă pe drumuri alpine.

Legenda Transalpinei
Începuturile acestui drum sunt neclare. Unele surse susţin că a fost construit prima dată de legiunile romane în timpul războaielor cu dacii, motiv pentru care pe hărţile de istorie este trecut sub denumirea de ‘coridorul IV strategic roman’.
Există şi o legendă locală, care spune că, la sfârşitul secolului XVIII şi la începutul secolului XIX, fiecare familie a participat la construirea unei porţiuni din acest drum, în funcţie de posibilităţile fizice şi financiare ale sale.
Potrivit altor surse, şoseaua a fost construită şi pietruită de germani în timpul primului război mondial, din raţiuni militare, însă a fost foarte puţin folosită.
Mai circulă o legendă care face referire la o uriaşă, care, văzând câţiva localnici care-şi arau ogorul i-a luat pe sus şi i-a vârât în şorţ, ducându-i la Masa Uriaşilor, care la ceasul acela mâncau. ‘Ia uite ce fac oamenii ăştia mici, ne strică pământul!’ – a spus uriaşa, dar uriaşii nici nu au băgat-o în seamă, continuându-şi cina, la celebra Masă a Uriaşilor, considerându-i pe ‘vinovaţi’ mult prea neînsemnaţi pentru a fi băgaţi în seamă.

Construirea şi reabilitarea Transalpinei
Drumul este cunoscut încă de la inaugurare sub denumirea de ‘Drumul Regal’ deoarece reamenajarea sa a fost realizată din iniţiativa regelui Carol al II-lea după ce acesta traversase Carpaţii de la Sebeş, prin: Apa Frumoasă, Lotru, Rânca, până la Novaci, venind de la Sarmizegetusa.
Pentru stabilirea traseului drumului, primul-ministru Gheorghe Tătărescu a plecat pe munte de la Novaci la Lotru, însoţit de 20 de călăreţi din Novaci, în fruntea cărora se afla învăţătorul Ion D. Giurgian. De altfel, primul-ministru Gheorghe Tătărescu a inaugurat lucrările de construcţie a drumului pe platoul Novaciului.

Inaugurarea Transalpinei s-a făcut în primele zile ale anului 1935, de către regele Carol al II-lea, la Poiana Sibiului. La acea vreme, drumul era considerat o mare realizare tehnică, cu rol economic, strategic şi militar, cu atât mai mult cu cât oamenilor le era proaspătă în minte perioada în care li se impusese religia catolică şi când unele familii au plecat pe acest drum pentru a-şi păstra tradiţia.

Se spune că circa 200 de localnici din Jina, aflat acum în judeţul Sibiu, însoţiţi de preotul satului, au luat drumul bejeniei, traversând munţii pe "Poteca Dracului" şi stabilindu-se în localitatea Corbii de Piatră din actualul judeţ Argeş. Aşa se explică şi faptul că locuitorii din Mărginimea Sibiului şi cei din localităţile Novaci, Vaideeni şi Băbeni, aflate dincolo de munţi, au aceleaşi costume naţionale, aceleaşi tradiţii şi aceeaşi ocupaţie: păstoritul, fiind cunoscuţi sub numele de "ungureni".

Lucrările de construcţie a drumului au fost finanţate prin intermediul Băncii Populare Gilortul din Novaci care a gestional toţi banii investiţi din fonduri publice. Director al băncii în acea perioad era domnul Ion D. Giurgian. De asemenea, mulţi oameni din Novaci şi din comunele vecine au avut, datorită participării la lucrările de amenajare a drumului, un venit sigur pentru cel puţin trei ani.
Drumul a mai fost reabilitat în timpul celui de-al doilea război mondial, când germanii aveau nevoie de această cale de acces din motive militare. De atunci a fost foarte puţin întreţinut.
Este în lucru modernizarea acestui drum pe o distanţă de 148 de kilometri, între Sebeş, judeţul Alba şi Bengeşti, judeţul Gorj, preconizându-se finalizarea lucrărilor la sfârşitul anului 2011.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu