- Omului îi place să se întoarcă la sursă; fluviul nu se întoarce la izvor. Aceasta pentru că omul este o inteligenţă, iar fluviul un element. Trecutul, prezentul, viitorul sunt unul şi acelaşi lucru... Omul este Dumnezeu prin gândire. El vede, simte, trăieşte în toate punctele existenţei sale în acelaşi timp. Se contemplă el însuşi, se înţelege, se posedă, reînvie şi se judecă prin anii pe care i-a trăit. Într-un cuvânt, retrăieşte atât cât îi place să retrăiască din amintiri. Uneori aceasta este suferinţa, dar şi măreţia lui. (A. de Lamartine)
- Toţi morţii urcă-n noi spre a muri a doua oară. (H. de Montherlant)
- Amintirile unora se numesc remuşcări.
- Fiecare inimă are podul ei cu vechituri, pe care nu se îndură să le arunce niciodată, dar le scutură din când în când.
- Amintirile sunt asemenea cărţilor din biblioteca ta. Cauţi câte una când nu mai ai nimic nou de citit.
- Ultimii ani din viaţă, trăiesc din primii.
- Amintirile sunt ca mătăniile călugărilor. Când le înşiri pe degete, deşi toate sunt la fel, fiecare are legenda ei personală.
- Amintirile: inele vii pe degete moarte.
- Un om fără amintiri e ca un cimitir în care numele morţilor lipsesc de pe cruci. (T. Muşatescu)
- Pentru cel ce suferă e o bucurie îmbătătoare să-şi îndepărteze ochii de la suferinţa sa şi să uite. (Fr. Nietzsche)
- Vine şi clipa în care nu mai putem suporta povara amintrilor care ne apasă. Ele revin una câte una la suprafaţă şi ne strivesc sub regrete şi adeseori sub remuşcări.. (Th. Pallady)
- Amintirea... pasiune repetată. Avem toţi un munte al copilăriei. Şi oricât de departe a-i colinda, te regăseşti pe una din potecile sale. Acolo am fost făcuţi ceea ce suntem.
- Vine o vreme când ne dăm seama că tot ceea ce facem va deveni la rândul său amintire. Este maturitatea. Pentru a ajunge la ea trebuie tocmai să ai amintiri. (C. Pavese)
- Este o vârstă a amintirilor... Şi este, după aceea, şi uneori în acelaşi timp, un cult al amintirilor. (Perpessicius)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu