Palatul Vulturul Negru

Palatul Vulturul Negru, opera arhitecţilor budapestani Jakab Dezső şi Komor Marcell, este unul din monumentele istorice cele mai însemnate ale secesionului transilvan. Lucrarea se înscrie în seria marilor construcţii 1900, ale stilului curbiliniu simbolist, fantezia şi capacitatea de creaţie atingând aici virtuozitate, atât în viziunea sculpturală a formelor cât şi în esenţa iraţională, onirică şi simbolistă a inspiraţiei, prin amestecul de forme şi motive ornamentale insolite, cu elemente preluate din baroc şi rococo. 

Palatul situat pe str. Piaţa Unirii 2-4, str. Independenţei 1 şi str. V. Alecsandri 8, a fost construit între anii 1907-1909 pe amplasamentul unei berării (1717), care a suferit diferite transformări şi care din 1783 apare ca fiind hanul Vulturul Negru, unde se desfăşurau şi reprezentaţii teatrale conform plăcii epigrafice de pe balconul dinspre str. Independenţei.

În anul 1906 construcţia este demolată, iar Primăria Oradea, vinde terenul prin licitaţie, câştigată de avocaţii: dr. Adorján Emil şi Kurländer Ede. Noii proprietari, ţinând cont de terenul foarte scump, dar în acelaşi timp şi foarte valoros, au gândit realizarea unei clădiri reprezentative pentru oraşul aflat în plină ascensiune edilitară. Noii proprietari scot la concurs terenul situat la colţul P-ţa Unirii (lungime 51 m) şi str. Independenţei (lungime 94,3 m). Concursul de arhitectură a fost câştigat de arh. Jakab Dezső (1864-1932) şi arh. Komor Marcell (1868-1940), premiul întâi pe care l-au câştigat denumindu-se Şampanie (Pezsgő). Antreprenorul lucrării a fost arh. Sztarill Ferencz, iar recepţia acestei impresionante realizări edilitare a avut loc la 16 noiembrie 1908.

Pentru că P-ţa Unirii este foarte circulată, faţada aceasta trebuia scoasă în evidenţă ea relevând, dealtfel, cel mai bine stilistica secesionistă. Faţada este asimetrică, fiind formată din două corpuri mari, inegale, diferit concepute, legate între ele printr-o zonă mai retrasă, marcată de vitraliu. Corpul din stânga cuprinde elemente în care fantezia arhitectului a lucrat liber, terasa etajului I, în formă de scoică, aticul foarte înalt, ferestrele ovale, iar corpul din dreapta este mai mic, la intrarea în pasaj fiind prevăzut cu un turn rotund. 

În schimb, faţada corpului dinspre str. Independenţei are o coordonată monumentală şi sobră, corespunzătoare funcţiilor: sală de teatru, săli de bal, restaurant, cafenea. Motivul central îl formează un corp ieşit împărţit în două registre în raport de 1/3 şi care se termină în atic trilobat şi vitraliu în timpan.

Parterul cu trei ferestre mari joacă rol de soclu, pe care se sprijină patru coloane angajate, înalte, legate cu arce semicirculare şi având piedestale, capiteluri compozite, care alcătuiesc un ordin colosal eclectic. Central, se găseşte un balcon pe şase console inegale înscrise în forma arcului ferestrei de la parter. Balustrada balconului este decorată cu palmete din ceramică policromă (Herendy, Pécs). De ambele părţi ale balconului se găseşte o suită de basoreliefuri figurative, de viziune simbolistă 1900, alegorii ale dansului şi teatrului.

Repertoriul ornamental al faţadei este definit de linia sinuoasă, ondulatorie. Motivele şi compoziţiile ornamentale se caracterizează printr-un limbaj de o rară bogăţie de forme şi virtuozităţi lineare, ritmice sau aritmice repetative sau alternante, simetrice sau asimetrice, cu un decor în care surprindem o remarcabilă spontaneitate de natură morfologică, structurală şi semantică. Câmpurile ornamentale, ca pandant al arhitecturii, individualizează stilistic Palatul Vulturul Negru cu un curbiliniarism foarte elegant caligrafiat, cu un repertoriu inspirat din lumea vegetală sau animală aleasă nu întâmplător, provenind din interesul pentru linie care o apropie de formă. Raporturile decoraţiei, a cărei desfăşurare ritmică prin mărime, prin proporţii, detalii, prin diferenţiere şi contrast realizate de linia curbă, ondulată, frântă sau dreaptă ca simbol al energiei, pe suprafeţe bidimensionale, pun în valoare suprafeţele arhitecturale prin panouri decorative.

Coloanele angajate cu capitel compozit, cu volute, frunze de acant, consolele ce susţin balconul, reliefuri înalte, brâie, butoni şi chenare, ghirlande, plăci de ceramică policromă (Herendy, Pécs), vulturul, scoica, friza în relief cu alegorii ale dansului, teatrului, muzicii de viziune simbolistă, nu fereşte decoraţia de eclectism, înclinând însă balanţa în spiritul stilului 1900.

Caracterul biomorf şi simbolist al stilului elegant şi sinuos, cu mişcări ondulate înscrise într-un limbaj linear, flexibil, realizează valori spaţiale mişcătoare, fluide în aceste adevărate armături ornamentale.

Vitraliul, sticla opacă şi colorată care se mai păstrează sunt de o mare eleganţă şi echilibru datorită liniei care desenează cu exactitate valori spaţiale, transparente, mişcătoare, fluide, într-un limbaj grafic de o rară eleganţă, în care petele mari de culoare constituie compoziţii dominante cu o concepţie decorativă rafinată, în armonie cu arhitectura. 

Echilibrul elementelor compoziţiei, ritmul liniilor, gama cromatică luminoasă dar rece, eleganţa şi rafinamentul desenului includ vitraliile realizate în atelierul de sticlărie artistică al lui Neumann Károly, în patrimoniul european al Artei 1900. Vitraliul ce reprezintă un vultur negru, este considerat emblema ansamblului.

Feroneria balustradelor, balcoanelor şi portalurile de acces în hotel şi cinematograf sunt tratate plastic prin îmbinarea ornamentelor biomorfe cu fuga aparent capricioasă a liniilor la care se adaugă mişcări de alunecare, torsiune, de flexiune, contribuind la realizarea formelor dinamice şi transparente ale fierului marcând spaţiul arhitectural. 

Unitatea stilistică a feroneriei de la Palatul Vulturul Negru este monumentală, amestecul moderat şi circumspect al diverselor motive ornamentale sunt dublate de interesul pentru caracterul funcţional. Motivele decorative curg, se ondulează ritmic într-un joc linear, sunt transformate până la dizolvare, devenind simboluri, iar decoraţia un scop în sine. Linia simetrică ondulatorie caracteristică stilului este ritmică, iar curba primeşte aspecte diferite. 

Având în vedere că Palatul Vulturul Negru este situat într-o zonă de mare circulaţie şi pentru a exploata la maximum terenul s-a realizat un pasaj vitrat, spaţios, în formă de Y, având o lăţime de 12 m şi o înălţime maximă de 28 m asemănătoare cu Galeria Vittorio Emmanuele din Milano, cu acces spre trei străzi.