Casa Memorială Constantin Brâncuşi

 

“Aş vrea ca lucrările mele să se ridice în parcuri şi grădini publice, să se joace copiii peste ele, cum s-ar fi jucat peste pietre şi monumente născute din pământ, nimeni să nu ştie ce sunt şi cine le-a făcut – dar toată lumea să simtă necesitatea şi prietenia lor, ca ceva ce face parte din sufletul Naturii.”

“Simplitatea nu este un ţel în artă, dar ajungi fără voie la ea pe măsură ce te apropii de sensul real al lucrurilor.”

Constantin Brâncuşi s-a născut la 19 februarie 1876, în familia lui Nicolae Radu şi a Mariei Brâncuşi, care se ocupau cu agricultura, prelucrarea lemnului (dulgheria) şi creşterea vitelor.
Marele sculptor a învăţat în primul rând de la tatăl şi bunicul său, priceperea de a ciopli lemnul care, în mâinile sale, capată viaţă.

În Hobiţa, la tot pasul, Brâncuşi a avut repere pentru meseria sa de-o viaţă - de la casele frumos împodobite, la bătrâna biserică de lemn cu fruntarul crestat şi sprijinit pe stâlpi ce evocă obârşia viitoarei Coloane Infinite şi cimitirul satului, cu troiţele şi crucile înflorate. Meşterii hobiţeni erau peste tot; ei au îmbinat mereu iscusinţa de constructori cu talentul de decoratori.
Dornic să cunoască lumea, care-l atrăgea, la 11 ani fuge de acasă la Târgu-Jiu, apoi la Slatina şi Craiova, unde, la 22 ani, absolvă, în numai patru ani în loc de cinci, Şcoala de arte şi meserii, trecând imediat la Belle Arte din Bucureşti, ca în 1904 să plece, pe jos, la Paris, unde lucrează un timp în atelierul renumitului Auguste Rodin.
În 1914 are prima expoziţie personală la New York, după care urmează cea mai prolifică etapă a creaţiei sale, iar faima şi influenţa sa asupra sculpturii în lume este în continuă creştere.
Se sfârşeşte din viaţă la 81 ani la Paris, cu amărăciunea în suflet că nu i-a fost permis să-şi mai revadă măcar o dată ţara.

Din cele 204 lucrări ale sculptorului Constantin Brâncuşi, foarte puţine se mai află în ţară: la Târgu-Jiu – Ansamblul sculptural compus din Coloana Infinitului, Masa tăcerii şi Poarta Sărutului, la Craiova – Bust Gheorghe Chițu, Bust Ion Georgescu-Gorjan, la Buzău – Rugăciunea, Bustul lui Petru Stănescu şi Bucuresti – Bustul Vitellius, Capul lui Laocoon, Ecorseul, Bust General Doctor Carol Davila, marea majoritate a acestora fiind răspândite în toată lumea, în cele mai mari muzee şi colecţii.

Casa Memorială Constantin Brâncuşi (1876 - 1957) se află în Hobiţa (Comuna Peştişani), sat situat în partea de nord-vest a judeţului Gorj, pe drumul ce leagă oraşul Târgu-Jiu de localitatea Tismana.

Străveche vatră de locuire, Hobiţa apare în documentele din veacul al XVI-lea purtând denumirea de Ohabiţa.

Cu siguranţă, aşezarea este mai veche decât actul domnesc care îi atestă existenţa la 30 aprilie 1518, act dat în Bucureşti de domnul Ţării Româneşti, Neagoe Basarab, lui Datco şi fratelui său Mihail, care cumpăraseră ocine în mai multe sate, între care şi Ohabiţa.
Marele dicţionar Geografic al României menţionează faptul că pe la 1900, Hobiţa era un cătun înzestrat cu două biserici de lemn, 140 ha de pădure de stejar, ceea ce a favorizat dezvoltarea prelucrării lemnului.

Destinul acestei umile aşezări cu oameni pricepuţi a fost marcat de fiul acestui sat, cel care a ştiut cu mintea şi mâinile sale să întoarcă o pagină în istoria artei moderne: Constantin Brâncuşi.

Construită în satul Hobiţa (jud. Gorj) pe la 1870 de către tatăl sculptorului, casa avea trei încăperi, nu foarte mari; la mijloc se afla o cameră ce avea în spate o vatră micuţă cu corlată. În faţa casei se întindea o prispă cu stâlpi din lemn, puţin sculptaţi la capete, intrarea prispei fiind şi ea străjuită de stâlpi.
Din 1970 ea a fost transformată în casă memorială care adăposteşte astăzi o colecţie de albume, scrisori, fotografii şi documente referitoare la viaţa şi opera celui care a fost părintele sculpturii moderne.