- A citi înseamnă a traduce, şi asta fiindcă nu există două persoane care să aibă aceeaşi experienţă. Un cititor prost e ca un traducător prost; interpretează literar când ar trebui să parafrazeze şi parafrazează când ar trebui să interpreteze literar.
- Unul dintre semnele sigure ale valorii literare a unei cărţi este faptul că poate fi citită într-o mare varietate de moduri. (W. H. Auden)
- Cred în artă, care ne deschide porţile lumii, care ne smulge din punct şi din clipă, care ne cinsfinţeşte... cetăţeni ai cosmosului. (M. Babits)
- Poetul nu trebuie să ne traducă o culoare, ci să ne facă să visăm o culoare. (G. Bachelard)
- În principiu, orice operă de artă validă ne adresează o invitaţie de a colabora cu autorul, căci receptarea nu e un act pasiv, aşa cum o poate sugera termenul consacrat, dar impropriu, de contemplare estetică.
- Talentul nu e decât personalitatea exprimabilă şi exprimată, nu e decât capacitatea unei personalităţi de a se traduce în forme estetice, şi astfel, de a se comunica pe planul artei, zămislind tipare formale caracteristice.
- Poetul nu e un mesager al empireului, coborât printre oameni, fiinţă selenară rătăcită printr-un univers străin, ci este un exponent al pământului, ce se străduieşte să ofere oamenilor o replică a propiilor lor existenţe, restructurată, redusă la esenţa ei, confruntată cu lumea de armonii ideale a căror nostalgie îi devorează ca o pedeapsă fără vârstă şi timp.
- Elevaţia unei poezii rezidă în puterea exercitată de structura ei, de raporturile poetice pe care se întemeiază, şi e în funcţie de contrastul dintre realitatea foarte acuzată a elementelor ei şi gradul de convertire sensibilă realizată de poet.
- Poetul trăieşte în sânul realităţii sale supreme care e condiţia omului şi nu operează cu irealităţi, nu efectuează transferuri onorice. Toate elementele poeziei îi sunt furnizate deci de acest inepuizabil zăcământ pe care nu încetează să-l sondeze şi să-l exprime... Dar expresia nu este oglindire: poezia nu oglindeşte realităţi ci se constituie în altă realitate suprapusă, devine o replică a realului ale cărui date le restructurează anulându-le şi situându-le în raporturi noi şi nebănuite; actul de revelaţie al acestor raporturi este ceea ce numim creaţie poetică.
- Literatura – şi arta în genere – este şi ea o formă de cunoaştere, de investigare a adevărurilor vieţii, dar e o cunoaştere estetică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu