Stând în faţa oglinzii, contemplu imaginea reflectată a unui chip ce a fost creat de altcineva... nu de puterea sinelui meu şi nici de mâinile vreunui pictor celebru ce-mbrăţişează culorile.
Cine sunt eu? Nu vei ştii niciodată. Poate îmi cunoşti numele, dar oare ştii tu ce se ascunde în spatele lui? Ce este numele până la urmă? Un cod, un simbol, pe care tu îl reţii, dar nu ştii ce reprezintă.
Cine sunt eu? Sunt o fiinţă cu gânduri şi sentimente, o fiinţă care zâmbeşte sau care plânge, o fiinţă care există, o fiinţă care visează, visează să îşi lase amprentele asupra Universului, să se înfigă în peretele stâncos al vieţii, amintindu-i mereu ca nu i-a putut învinge visele, căci s-a plictisit să simtă că trăieşte degeaba, că e o substanţă evanescentă, care se pierde în negura ostilă a timpului.
Sunt o fiinţă care adoră să se cufunde în spaţiul transcendent al ficţiunii, în care poţi să zbori stând pe loc, poţi cânta fără să scoţi un sunet, poţi visa fără să închizi, fie doar şi pentru o clipă, pleoapele...
Sunt o fiinţă care pentru a nu-şi vărsa supărările asupra apropiaţilor, alege mai degrabă să ucidă brutal un personaj al imaginaţiei sale, pe o foaie de hârtie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu