Formarea camarilei regale. Lupta împotriva clasei politice
Singura formaţiune politică ostilă restauraţiei a rămas Partidul Naţional Liberal. Următoarea zi a avut loc şedinţa Comitetului Executiv, în cadrul căreia Vintilă Brătianu, preşedintele partidului, a precizat încă o dată faptul că renunţarea la prerogativele de moştenitor al Coroanei de către principele Carol „s-a făcut de bună voie” şi nu a fost un act impus cum menţionase noul rege. Brătianu a prostestat împotriva faptului că regele Ferdinand a fost prezentat de fiul său „ca o unealtă politică”. Restauraţia a fost prezentată ca „o simplă încercare de aventură, fără durată mare”, acuzându-i pe regenţi că şi-au încălcat jurământul depus faţă de Mihai.
Încă din prima lună de la urcarea pe tron, Carol a înlocuit cea mai mare parte a personalului din vremea tatălui său cu oameni din cercul său de apropiaţi. Pentru a limita influenţa politică a mamei sale, Carol i-a interzis să mai desfăşoare acţiuni publice şi să aibă discuţii cu oameni politici. În aceste condiţiii, regina Maria a preferat să se stabilească la castelul din Balcic. Totodată, regele a interzis accesul lui Barbu Ştirbey în preajma palatului. Această atitudine ostilă l-a determinat pe Ştirbey să se autoexileze, trăind mai mult timp prin Elveţia şi Franţa. În ziua de 12 august, Elena Lupescu a sosit în România însoţită de ministrul Mihail Manoilescu. Îndată ce a aflat, primul ministru Iuliu Maniu s-a deplasat la Sinaia, pentru a-i atrage atenţia regelui că nu respectă „obligamentul” de a se despărţi definitiv de Elena Lupescu. Carol a negat categoric că aceasta s-ar afla în Sinaia, dar în faţa stăruinţelor lui Maniu l-a chemat pe administratorul castelului pentru a-i spune dacă exista o asemenea persoană acolo. Acesta a cercetat în faţa celor doi lista cu personalul angajat şi a găsit o spălătoreasă cu numele Elena Lupescu din comuna Baia (judeţul Suceava). Satisfăcut de „descoperirea” făcută de administrator, Carol a întrebat: „Domnule Maniu, este normal ca pentru o spălătoreasă să se certe regele României cu primul său ministru?” Deşi era convins că Elena Lupescu se afla la Castelul Peleş, Maniu nu a avut replică şi a plecat de la Sinaia.
În primele luni de la venirea ei în România, Elena Lupescu a stat la Sinaia, departe de ochii lumii, dar ceva mai târziu s-a mutat într-o somptuoasă vilă din Aleea Vulpache, care a devenit centrul intrigilor politice din România. În fapt, odată cu venirea Elenei Lupescu s-a constituit camarila regală, care a devenit un important pol de putere politică. Pe la sfârşitul anului 1930, cu sprijinul camarilei regale s-a declanşat o campanie împotriva partidelor politice. Regele dorea formarea unui guvern de „uniune naţională”, cu membri din cercul său apropiat, pe care să îi poată controla uşor. Acest lucru a devenit posibil odată cu criza politică din primăvara anului 1931. Profitând de criza politică, Carol l-a desemnat prim-ministru pe Nicolae Iorga pe 18 aprilie 1931, deoarece savantul se bucura de un prestigiu ireproşabil în ochii opiniei publice şi în străinătate, ceea ce constituia o „perdea de fum” pentru restul clasei politice. În fapt, regele deţinea puterea indirectă, iar Constantin Argetoianu, din funcţia de ministru al Internelor, s-a ocupat de manevrele de culise pentru a asigura succesul guvernului în alegeri. Lista miniştrilor a fost alcătuită personal de Carol, iar Argetoianu a negociat cu I. G. Duca participarea PNL pe lista unei coaliţii de partide politice denumită Uniunea Naţională. Realitatea de la guvernare s-a dovedit însă neîndurătoare cu marele om de cultură, într-un moment în care criza mondială ajunsese la punctul culminant. Pe 31 mai 1932, Nicoale Iorga a pus capăt tristei sale experienţe şi a depus mandatul guvernului. Din acest moment, regele a chemat din nou la putere pe naţional-ţărănişti. Preşedinte al Consiliului de miniştri a fost numit Alexandru Vaida-Voevod, însă, după unele neînţelegeri cu Nicolae Titulescu, şi-a depus mandatul la 17 octombrie.
Regele a apelat din nou la Maniu, care a acceptat să formeze noul guvern după ce a obţinut promisiunea că va avea „mână liberă” în conducerea treburilor statului. În această perioadă, Carol a trebuit să rezolve şi unele probleme personale care ţineau de Casa Regală. La 17 februarie 1932, Carol şi Elena au semnat un acord, potrivit căruia principesa se stabilea în străinătate, putând veni în ţară cel mult patru luni pe an cu aprobarea regelui pentru a se afla alături de fiul său, Mihai. Regele se obliga să-i trimită acolo suma cuvenită, potrivit listei civile. Totodată, Casa Regală a suferit probleme de imagine odată cu căsătoria principelui Nicolae cu Ioana Dolete, care fusese soţia fiului fruntaşului liberal Nicolae Săveanu. În decembrie 1931, Tribunalul Ilfov a anulat această căsătorie şi după mai multe dispute între cei doi fraţi, Nicolae a acceptat să plece în străinătate primind în schimb anumite sume de bani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu