O echipă scoţiană de fotbal câştigă campionatul. Antrenorul, fericit, spune:
- Băieţi, cred că meritaţi ceva răcoritor. Johnny, deschide larg fereastra!
- Domnişoară, părul dumneavoastră este extraordinar!
- Îl am de la mama.
- Fantastic! Ce bine s-a păstrat!
Se canalizează un cartier de ţigani.
Bulibaşa din acest cartier vorbeşte cu alt bulibaşă, din alt cartier, necanalizat:
- Cum e acuma, mânca-ţ-aş?
- Aaa, e mult mai bine! Avem apă caldă, baie, veceu… piranda mea a luat chiar şi perie de veceu!!
- Ehe, cred că e bine!!!!
- Mda, merge, dar tot mai bine era cu ziarul!
Se întâlnesc doi prieteni vechi, care nu se mai văzuseră de zece ani.
- Salut! Ce mai faci?? Băăă, ce te-ai îngrăşat!!
- Da, am pus ceva pe mine…
- Ce mă? Eşti obez!
- Putem spune şi asta…
- Da’ îs curios, ţi-o mai vezi de burta asta??
- Auzi, adevărul e că n-o mai văd. Da’ dacă o vezi tu, pup-o din partea mea…
Cele cinci porunci ale vieţii (valabile la serviciu):
1. Să nu gândeşti.
2. Dacă gândeşti, să nu spui.
3. Dacă spui, să nu scrii.
4. Dacă scrii, să nu semnezi.
5. Dacă semnezi, să nu te miri!
Un tip îi deschide uşa
- De câte ori faceţi dragoste pe săptămână cu soţia dumneavoastră?
- De patru ori.
- Asta înseamnă o dată în plus faţă de vecinul dumneavoastră.
- Păi, e firesc, la urma urmei e nevasta mea.
O olteancă la aprozar:
- Daţi-mi nişte cartofi.
Vânzătorul o întreabă:
- De cât?
- Decât cartofi!
Un tip care nu se mai spovedise de mult timp se hotărăşte în sfârşit să facă şi pasul acesta. Intră în biserică, apoi dă la o parte draperia şi intră în confesional. Un adevărat minibar i se înfăţişează ochilor: pahare de cristal, vin de cea mai bună calitate, bere Guiness, ţigări şi bomboane cu cremă de lichior; iar pe pereţi postere cu doamne nu prea îmbrăcate şi dotate din plin. La un moment dat îl aude pe preot venind:
- Iartă-mă părinte că nu m-am mai spovedit de foarte multă vreme, dar îmi place ceea ce văd: confesionalul arată mult mai atrăgător decât înainte!
- Ieşi afară, idiotule!, răspunse preotul, ai intrat pe partea mea!
- De ce îşi bagă poliţiştii capul în closet înainte să plece la serviciu?
- Ca să spună că şi-au dat cu apă de toaletă.
Un cocker spaniol stă la un geam de la etaj. Pe acolo, trece un buldog şi-l latră:
- Vino jos, să ne plimbăm puţin!
- Nu se poate, sunt închis!
- Sari pe geam.
- Cum să nu, să cad în cap şi să mă lovesc la botic! Vrei să fiu la fel de urât ca şi tine.
Iepuraşul şi ursul sunt chemaţi la încorporare. Ca să nu meargă în armată, se gândesc ei să recurgă la înşelăciuni. Iepuraşului îi vine primul ideea:
- Am să-mi tai urechile! Fără ele nu mă pot apăra de duşmani, deci voi fi considerat invalid.
Zis şi făcut. Intră la control şi când iese ursul îl întreabă:
- Ei?
- Respins, răspunde el fericit, fără urechi nu pot dormi iepureşte.
Vine rândul ursului:
- La mine e mai greu. N-am cine ştie ce urechi, coadă nici atât. Eu am să-mi tai o labă, căci în ea stă puterea mea. Zis şi făcut. Iese ursul şchiopătând din cabinet şi iepuraşul îl întreabă:
- Ia zii, te-au respins?
- Da, zise ursul bucuros, mi-au spus că sunt prea gras.
Un poliţist care lucra în tura de noapte opreşte o maşină şi îi cere omului să se legitimeze, apoi îl întreabă unde locuieşte.
- Strada Ion Luca Caragiale, să trăiţi.
Fără nici o explicaţie, cetăţeanul încasează câteva bastoane, după care este dus la secţie. A doua zi, poliţistul îşi prezintă raportul în faţa superiorului:
- Imaginaţi-vă: acest cetăţean a avut tupeul să îmi spună că stă pe strada Ion Luca Caragiale… Oare arăt eu a prost să pot crede că stă pe trei străzi odată?
- Măi boule, tu nu ţi-ai dat seama că stă la intersecţie?
Tânăra şi apetisanta mea soţie stătea dimineaţa în bucătărie, pregătindu-ne ca de obicei 4 ouă fierte moi, pâine prăjită cu unt şi suc de portocale pentru micul dejun, îmbrăcată doar cu un tricou scurt pe ea, cu care şi dormise. Aşa cum am intrat, aproape adormit, ea s-a aplecat misterios spre mine:
- Ar trebui să faci dragoste cu mine începând din acest moment!
- Uau! Ochii mi s-au luminat brusc, sunt oare treaz sau încă visez? Atunci nu poate să fie decât ziua mea norocoasă! Am îmbrăţişat-o şi apoi a fost ceva minunat, chiar acolo, pe masa din bucătărie.
La final, ea mi-a spus un tandru "Mulţumesc!" şi s-a întors iute spre aragaz, cu tricoul încă în jurul gâtului.
Fericit, dar un pic derutat, am întrebat:
- Ce a fost asta?
Şi mi-a explicat:
- Ştii, s-a stricat cronometrul şi nu ştiam cât timp să fierb ouăle...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu