- Poetul:... (cel) a cărui luptă tinde să deschidă căi noi în universul interior şi exterior. (G. Apollinaire)
- Neajunsul, când e vorba de poezie, este de a voi să edictezi legi, să întocmeşti un cadastru, să tragi frontiere; poezia îşi râde de toate şi renaşte întotdeauna, mai ales acolo unde se decretase că nu există.
- ... Dacă ar fi numai atâta, copie şi stenografie, realismul n-ar fi putut nicicând întemeia o şcoală literară, n-ar fi însemnat nimic. Realismul e o inspiraţie. Ceea ce-i face tot preţul e tocmai transparenţa lui neîncetată, sunt figurile, vizibile cu mintea, pe care gândirea le descrie în interiorul lui, strict geometrizant... Natura dă materia; omul o stilizează.
- Cred că nu mai e nevoie să spunem că poezia e o necesitate a sufletului fiecăruia, în orice direcţie s-ar manifesta. E povara dulce sau amară a fiecăruia dintre noi. Mai rămâne a se descifra cum trebuie poezia scrisă, cu deosebire acea zisă poezie care mă întristează şi care seamănă mai mult cu proza fără cap şi sfârşit – şi din nefericire fără substanţă.
- A scrie nu e divertisment. Mucenicie, răbdare, abnegaţie şi multe renunţări.
- Poezia păstrează sufletelor care se împărtăşesc cu ea, în munca profesională a inginerului, a medicului, a avocatului, acea tinereţe a naivităţii scumpe şi de încrederi în viaţă şi în purtătorii vieţii...
- Ea (poezia) face posibilă rezonanţa intelectuală şi suavitatea existenţei, înlătură scepticismul care prăbuşeşte pe oameni, garantează culturii o împrospătare continuă, şi omului, locuitor al unui mare miracol zilnic mai întins, facultatea de a-l simţi.
- S-ar putea spune că (poezia) e umbra vieţii trăite, e umbră ascunsă în frumuseţi grăite...
- Poezia e presimţire, bănuială, incertitudine şi aproximativ...
- Ce ar fi poezia? Ecoul vieţii noastre simţite şi nemărturisite, confidenţa secretului nostru necunoscut, lucrul lacrimilor şi al suspinelor noastre făcute, căruia i se cuvina marea discreţie a vieţii dinlăuntru.
- Scriitorul vine pe lume cu un contract semnat cu eternitatea. (T. Arghezi)
- Arta, fie că desăvârşeşte ceea ce natura nu a putut duce la bun sfârşit, fie că imită ceea ce a finalizat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu