CURIOZITĂŢI DESPRE TERRA

AMERICA DE SUD ŞI CENTRALĂ – ÎNAINTE ŞI DUPĂ COLUMB (II)

- Amazonul deţine câteva superlative mondiale: fluviul cu cel mai mare debit, peste 200000 m³/s debit mediu la Obides, oraş aflat la 800 km de ocean; deversează în ocean o cincime din apa dulce de pe suprafaţa panetei; cel mai mare râu care formează împotriva cursului vestitul pororoca (4,5 m), care se aude de la 10 km; fluviul cu cel mai lung curs navigabil, până la Manaus (1600 km de ocean), pentru nave mari şi până la Iquitos, în Peru (la 3700 km de gurile de vărsare), pentru nave mai mici; cel mai întins bazin hidrografic (7 mil. km²), ceea ce reprezintă 2/5 din suprafaţa continentului sud-american şi 2/3 din a celui european; cel mai mare număr de afluenţi direcţi şi indirecţi (cca 15000); cel mai mare afluent, Madeira, 3379 km.

- Râul Casiquiare, aflat în sudul Venezuelei, formează cea mai importantă difluenţă, legând cursurile a două mari fluvii: Amazon şi Orinoco.

- Angel, cascada cu cea mai mare cădere de apă din lume, de 979 m, este situată în sud-estul Venezuelei, în podişul Gayanelor.

- Guaira (sau Salto dos Sete Quedas) este cascada cu cel mai mare debit (13300 m³/sec.). Este situată pe fluviul Paraná, la graniţa dintre Brazilia şi Paraguay. Deşi măsoară 114 m înălţime, este formată de fapt dintr-o succesiune de 18 căderi de apă – şi nu numai şapte cum sugerează denumirea – care măsoară de la câţiva metri până la 15-20 m.

- Guanabara (Rio de Janeiro) este cel mai mare port natural. Situat în sud-estul Braziliei, portul natural Guanabara se suprapune golfului cu acelaşi nume (429 km²).

- Lacul Titicaca are o suprafaţă de aproximativ 8287 km², la înălţimea de 3812 m, fiind lacul navigabil situat la cea mai mare altitudine din lume.

- Selva este cea mai compactă zonă forestieră din lume, ce ocupă în întregime Amazonia (cca 5 milioane km²). Reprezintă cea mai veche formaţiune vegetală de pe Terra, neschimbată din epoca terţiară. Are mii de specii vegetale pe 1 km² şi animale unicat.

- Deşi au fost descoperite din 1926, liniile uriaşe de la Nazca rămân mai departe un mister. De la nivelul solului, acestea par o reţea de drumuri galbene întretăind pietrişul roşiatic închis al deşertului. Abia de la înălţime, desenul devine descifrabil: un păianjen de 50 m, un condor gigantic cu aripile întinse măsurând 120 m, o şopârlă cu lungime de 180 m şi o maimuţă de 100 m.