CASA MEMORIALĂ TUDOR VLADIMIRESCU

Casa memorială a revoluţionarului Tudor Vladimirescu, situată în Vladimir - Gorj, este un loc de poveste. Dealurile Olteniei ascund o comunitate care îşi trage seva şi mândria din numele Vladimirescului. An de an, casa-muzeu, cartea de vizită a comunei, atrage turiştii pasionaţi de istorie, contribuind astfel la relansarea turismului gorjean.
Casa Memorială „Tudor Vladimirescu”, amenajată în perioada interbelică la iniţiativa Arethiei Tătărăscu, soţia primului ministru din acea vreme, este la ora actuală cartea de vizită a comunităţii din Vladimir - Gorj. Comuna gorjeană este aşezată în partea de sud-est a judeţului, pe malul stâng al râului Gilort, la 50 de kilometri de Târgu-Jiu. După reforma administrativă din 1968, avea în componenţă satele Andreeşti, Frasinu, Vladimir şi Valea Deşului şi număra circa 4.300 de locuitori. În 2007, localitatea mai avea în jur de 3.400 locuitori. Primele atestări documentare ale aşezării apar pe la 1451, sub denumirea Deşiu. Un document al vremii semnat de domnitorul Ţării Româneşti, Vladislav al II-lea, confirma, printr-un act de proprietate, stăpânirile lui Dragomir şi a unor locuitori liberi peste Gura Deşului, nume luat de la Pârâul Deşului. Cu timpul, denumirea Deşiu a fost înlocuită cu Andreeşti. Istoricii presupun că numele a venit de la un Andreico, stăpânitor de moşie la Deşiu. Numele actual al aşezării apare pentru prima oară în 1583, într-o cronică istorică a ţinutului, în care domnitorul Mihnea Turcitul confirmă stăpânirea lui Jitian şi a fraţilor săi asupra unei moşii din Vladimir.

În aceste locuri se naşte în 1780, într-o casă din lemn de pe culmea unui deal, cel care avea să scrie istorie: Tudor din Vladimir sau „Vladimirescu”. Etimologic, se spune că „Tudor” are rădăcini în celticul „Teutorigos”, ce s-ar traduce prin „conducătorul poporului”. „Vladimirescu” este şi el un nume compus: Volod (slavonă) - a conduce, putere; sufixul „mir” - lume, pace.

Interesant este că, la ora actuală, mai mulţi locuitori din sat susţin că sunt descendenţii Vladimireştilor, deşi se ştie că Tudor nu a avut copii. Spre exemplu, primarul localităţii, ales în 2008, se numeşte Băcanu Vladimirescu Aurel. Soţia sa, Angela Băcanu Vladimirescu, este muzeograf şi ghidul casei memoriale. Pe noi însă ne-a condus prin istoria aşezării fratele muzeografei, Tudor Popescu. „Sora mea este descendenta Vladimireştilor. Tudor Vladimirescu nu s-a căsătorit niciodată. Era foarte îndrăgostit de fata preotului din sat, Pârvu Ciuhoi. Nu s-au putut căsători, pentru că erau întrucâtva rude. Neamul a fost dus mai departe de Pavel (posibil Papa Vladimirescu, fratele lui Tudor, după cum spune istoria oficială - n.r.), care l-a avut pe Ion, apoi acesta pe Constantin. Constantin a mai avut un băiat, pe Tudor - care a fost şi primar al comunei, după 1945. El a fost foarte curtat la vremea respectivă de Grigore Geamănu (fost demnitar comunist), pentru a intra în partidul comunist. Dădea bine la propagandă. Tudor Vladimirescu însă a refuzat”, ne spune Tudor Popescu.

După cum ne povesteşte acesta, nepotul Tudor Vladimirescu nu a avut nici el copii, iar numele era în pericol să fie pierdut. „A înfiat o fată a surorii sale, care este actuala muzeografă, sora mea”, povesteşte acesta.

Iarăşi interesant este că primarul de atunci a înfiat o fată, şi nu pe Tudor, care putea duce numele mai departe. Cert este că pe cale de consecinţă actualul primar a luat numele soţiei şi este un Vladimirescu! 

Aceasta este istoria povestită de săteni, pentru că nu s-au făcut cercetări aprofundate în sensul descendenţei. Unii afirmă chiar că este posibil ca Tudor Vladimirescu să fi avut un copil nelegitim, care să fi dus mai departe neamul.

Casa memorială „Tudor Vladimirescu” se iveşte pe culmea unui deal, la marginea satului. Este constuită din lemn şi păstrează imaginea celei originale, care se afla amplasată pe un platou din apropiere. O curte largă, înconjurată de uluci din lemn, în care se mai află o statuie: un bust al revoluţionarului care a făcut satul cunoscut în lume.

Aici, în anul 1780, din părinţi moşneni (Constantin şi Ioana) s-a născut Tudor Vladimirescu întregind familia formată din 3 copii (Papa, Constandina şi Tudor). După însuşirea primelor noţiuni de citire şi scriere de la preotul satului Pârvu Ciuhoi, Tudor îşi continuă studiile la Craiova, cu spri­jinul boierului loan Glogoveanu. După ce devenise un renumit negustor de vite, Tudor primeşte de la domnitorul Ţării Româneşti, Constantin Ipsilanti, însărcinarea formării unui corp de voluntari, pentru apărarea Olteniei de nă­vălirile trupelor neregulate otomane. Curând este numit mare comis, vătaf de plai la Cloşani (Mehedinţi), apoi mare sluger. În anii 1806-1812 participă la războiul ruso-turc, ca ofiţer rus, cu gradul de porucic (locotenent) şi este de­corat de ţarul Rusiei, Alexandru, cu Ordinul Sf. Vladimir cu spada. Fiind refu­giat la Viena îl cunoaşte pe contele Capodistria, ministrul de externe al Rusiei şi fruntaş al Eteriei (organizaţie secretă ce lupta pentru independenţa Greciei). 

Arhitectura casei este specifică locuinţelor ţărăneşti realizate din bârne de lemn şi acoperite cu şindrilă. Casa are două încăperi: o cameră cu sobă şi un pat de scândură şi o încăpere cu vatră de foc şi horn unde se prepara hrana şi se servea masa. În cele două încăperi sunt expuse elemente de mobilier, iar pe pereţi sunt expuse fotografii, hărţi şi scurte prezentări ce ilustrează personalitatea conducătorului revoluţiei de la 1821.

O notă aparte este dată de către pridvorul ce prezintă o serie de stâlpi ornaţi cu decoruri geometrice şi o scară exterioară de lemn.

O primă iniţiativă pentru reconstrucţia casei lui Tudor Vladimirescu din Vladimir a fost enunţată pentru prima dată în anul 1920, în preajma aniversării a 100 de ani de la declanşarea revoluţiei condusă de către acesta. Aceasta este enunţată într-o serie de apeluri adresate primăriei Tg-Jiu de către preşedintele băncii populare, Staicu Bengescu. Această intenţie nu s-a putut însă concretiza.

Iniţiativa a fost reluată de către Arethia Tătărescu, după alegerea în funcţia de preşedintă a filialei Gorj a Ligii Femeilor Române. În acest sens, ea a vizitat satul Vladimir împreună cu soţul său, Gheorghe Tătărescu, prim ministru al României la acea dată.

Astfel, casa lui Tudor Vladimirescu a fost reconstruită după planurile arhitectului Iulius Doppelreiter, fiind transformată, din 1932, în casă memorială.