Nepăsarea Consiliului Judeţean, o lovitură în plus dată patrimoniului cultural gorjenesc

Conform Ghidului monumentelor istorice din judeţul Gorj, publicat de Direcţia de Cultură în 2009, în Lista Monumentelor Istorice s-ar afla nu mai puţin de 184 biserici monument istoric, dintre care 119 din lemn, situaţie care plasează judeţul nostru pe primul loc la nivel naţional (numeric cel puţin) în privinţa acestui tip de obiective cu valoare patrimonială şi istorică.

Spun doar  ”numeric”, pentru că, din perspectiva managementului cultural turistic pe acest segment, Gorjul este undeva...la index, Maramureşul fiind liderul judeţelor care-şi conservă şi promovează monumentele istorice din această categorie.

Studiind Lista Monumentelor, se observă că bisericile de lemn sunt, după Ansamblul Brâncuşian şi culele boiereşti (foarte puţine la număr)principalul mijloc de exprimare artistică şi culturală al poporului român din această zonă şi unul dintre reperele majore ale patrimoniului istoric gorjenesc.

Profesioniştii în domeniu, cărora chiar le pasă de starea în care a ajuns patrimoniul gorjenesc, acuză conducerea judeţului că pasează responsabilitatea între cea care le deţine (Biserica Ortodoxă Română, Consiliul Judeţean Gorj şi administraţiile locale, toţi invocând lipsa banilor pentru asemenea proiecte şi a documentelor de proprietate, aşa că timpul trece...în defavoarea trecutului istoric şi viitorului identităţii naţiunii române), însă, atunci când şi se alocă bani din alte resurse, iar totul depinde de bunăvoinţa, implicarea sau semnătura unui funcţionar public, pentru a demara o acţiune ce ar putea salva de la distrugere o parte a acestui patrimoniu, nu mai încap scuzele, totul fiind un atac la adresa conservării acelor elemente care, în simbioză, constituie pilonii identităţii istorico-patrimoniale a poporului român, într-un spaţiu din ce în ce mai aglomerat în ofertele culturaliste.

Incredibil, dar...adevărat: aşa cum mi s-a prezentat de oamenii de cultură gorjeni cărora încă le pasă, timp de 3 ani consecutivi, prin HG nr. 1206/2009, Hg nr. 120/2010 şi HG 320/2011, Guvernul român, prin ministerul turismului şi dezvoltării regionale, a iniţiat un proiect pentru restaurarea mai multor elemente istorice, între care şi opt biserici de lemn din judeţul Gorj, situate în localităţile Arcani, sat Stroieşti; Dănciuleşti, sat Zaicoiu; Jupâneşti, sat Boia; Leleşti, sat Frăteşti; Scoarţa, satele Bobu şi Pişteştii din Deal; Schela, sat Sâmbotin; Roşia de Amaradia, sat Seciurile.

Asta înseamnă că, de trei ani, ministerul invocat joacă de unul singur, prin demararea unui proiect investiţional susţinut cu fonduri bugetare (intitulat Recuperarea valorilor de cult comuna Arcani, satul Stroieşti; comuna Dănciuleşti, satul Zăicoiu; comuna Jupâneşti, sat Boia;comuna Leleşti, sat Frăteşti; comuna Scoarţa, satele Bobu şi Pişteştii din Deal; comuna Schela, sat Sâmbotin; comuna Roşia de Amaradia, sat Seciurile), mingea fiind aruncată în terenul Consiliului Judeţean Gorj, autoritate desemnată să-l implementeze la nivel local, prin întocmirea documentaţiei tehnice specifice, obţinerea avizelor legale, încheierea unor contracte de execuţie a lucrărilor cu firme specializate şi susţinerea unei părţi de cofinanţare care merge până la 5%, ceea ce nu este un capăt de ţară.

          Cred că este singurul proiect care s-ar fi derulat din iniţiativa autorităţilor judeţene gorjeneşti, cu scopul restaurării efective a unor monumente istorice reprezentative, dincolo de fărâmele ce se alocă anual pentru „activităţi culturale„, majoritatea sumelor fiind pentru necunoscutele festivaluri şi serbări bahice, câmpeneşti sau orăşeneşti.

Adică, în ultimii 20 de ani, nu cred că am văzut în judeţul Gorj nişte schele ridicate în jurul bisericilor de lemn, la iniţiativa Consiliului Judeţean, instituţie care se erijează în protectoarea patrimoniului cultural naţional local, deşi conducătorii aceste instituţii se declară afectaţi şi interesaţi de soarta monumentelor istorice.

În terenul instituţiei judeţene, sub masca dezinteresului şi a nepăsării, am înţeles că se invocă felurite motive (când nu vrei să faci treabă găseşti destule), de la zgomotoasa lipsă de fonduri bugetare, neînţelegerile dintre primari şi preoţi până la dezatrul privind documentaţiile cadastrale şi de proprietate ale monumentelor invocate.

Dacă baţi la pas judeţul, vei constata un dezastru: bisericile respective merg sigur spre dispariţie, una sau două pe an, au componente importante distruse (învelitori, soclu, tălpi), interioarele devastate, nu sunt semnalizate corespunzător, nu au asigurate mijloacele de securitate în caz de furt şi incendiu; suplimentar aud că la biserica de la Sâmbotin nici măcar nu ai cale de acces, fiind înconjurată de proprietăţi private; biserica de lemn din Arcani a fost uitată şi în 2010 să fie menţionată în lista monumentelor istorice, iar la Dănciuleşti uliţa de acces este în permanenţă deschisă, la dispoziţia neaveniţilor.

Aşa că, deja cunoscuta butadă a campionilor negativi la absorbţia fondurilor europene, se confirmă în Gorj şi în contextul nepăsării pentru accesarea fondurilor neguvernamentale şi implementarea acestora la nivel local, situaţie în care, ca simplu cetăţean întreb: Ce aşteptaţi domnilor de la Consiliul Judeţean şi din administraţiile repsective şi ce discutaţi când vă întălniţi cu cei de la minister, că meciul a intrat deja în prelungiri? Ce vă mai trebuie ca să vă apucaţi de lucru, când banii vi se oferă trei ani la rând, doar să-i accesaţi? Când vom vedea în Gorj conservat şi valorificat potenţialul istorico-patrimonial şi turistic al bisericilor de lemn? Când vom depăşi nepăsarea şi scuzele, lamentările şi dezinteresul care fac casă bună în Consiliul Judeţean Gorj?

Între timp, avem cu toţii de pierdut, din punct de vedere economic, pentru că nu accesăm fondurile guvernamentale; din punct de vedere turistic, pentru că în Gorj nu există un traseu turistic al bisericilor din lemn; din punct de vedere istorico-patrimonial, pentru că nu ne pasă să ne conservăm şi valorificăm monumentele istorice aşa cum o fac ceilalalţi.

În definitiv, cei care au de pierdut suntem noi şi copiii noştri.

Contactat telefonic, pentru a ne oferi detalii despre bisericile de lemn din comuna Scoarţa, edilul Aurelian Cotârlau a dezaprobat total activitatea reprezentanţilor Consiliului Judeţean Gorj, afirmând că deşi Hotărârea de Guvern a fost dată în luna noiembrie, el a aflat de aceasta abia la mijlocul lunii decembrie, deci foarte târziu pentru demararea vreunui proiect în acest sens.

ADINA ANDRIŢOIU:,,DE VINĂ SUNT PRIMARII,,

Purtătorul de cuvânt al Consiliului Judeţean Gorj, Adina Andriţoiu a gasit mai multe explicaţii pentru acest eşec răsunator. Pe de o parte, primarii sunt de vină pentru că nu au avut proiecte tehnice făcute iar pe de altă parte conducerea Consiliului Judeţean Gorj nu a fost sigură că finanţarea va mai continua şi în anii următori.