Casa Memorială George Enescu

 Se află situată în cartierul Cumpatu, singurul cartier al oraşului Sinaia aşezat pe malul drept al râului Prahova. În destinul strălucit al lui George Enescu, oraşul Sinaia şi vila "Luminiş" au o semnificaţie aparte. George Enescu şi-a organizat viaţa în aşa fel încât, în perioada dintre concerte să-şi afle răgazul de a putea compune, făcându-şi un refugiu din vila de la Sinaia. Vila nu a fost construită întâmplător la Sinaia, deoarece Enescu a fost legat atât sentimental, cât şi profesional de acest oraş, datorită sprijinului reginei Elisabeta, Castelul Peleş, fiind pentru el o poartă de lansare în lumea culturală muzicală a momentului.
Vila a fost construită între anii 1923 - 1926, de arhitectul Radu Dudescu, din banii aduşi de activitatea concertistică a maestrului. Realizată într-un stil autentic românesc, şi integrată armonios în ambianţa inspiratoare a munţilor Bucegi, vila "Luminiş" avea să fie atât un loc de inspiraţie pentru o parte semnificativă a creaţiei enesciene, cât şi un loc de recreere, maestrul locuind aici timp de 20 de ani, între 1926 şi 1946.
Încăperile de la etajul vilei sunt spaţioase şi confortabile, având interiorul mobilat şi aranjat cu rafinament şi imaginaţie. Aici se reunesc în mod armonios şi original elemente ornamentale şi de mobilier în stilurile românesc, oriental şi Biedermayer. Numeroase piese de valoare din cristal, porţelan, metal sau ceramică dau strălucire interioarelor.
În salon se păstrează pianul maestrului, un Ibach făcut la Lausanne, instrument de care Enescu s-a folosit în activitatea sa componistică şi în concertele oferite apropiaţilor familiei. Din salon, scara în spirală permite accesul spre capătul turnului Belvedere şi de aici în mansardă sau “bageaga” (cum îi spunea Enescu). Tot din salon se pătrunde în camera soţiei lui George Enescu, Maria Cantacuzino-Enescu, decorată în stil eclectic. Camera maestrului se remarcă prin intimitate, confirmând modestia sa proverbială. "Chilia" are dimensiuni reduse, este mobilată într-un stil autentic românesc şi a fost locul preferat de odihnă al compozitorului după numeroasele sale concerte.
Etajul mansardat a fost adăugat de arhitectul Radu Dudescu, pentru a echilibra verticalitatea turnului în ansamblul vilei. În cele două camere sunt expuse materiale documentare legate de viaţa şi activitatea muzicianului.
După părăsirea definitivă a ţării, determinată de evenimentele politice dintre anii 1945-1946, Enescu semnează la Paris un act de donaţie, prin care vila "Luminiş" urma să devină un aşezământ cultural, conceput ca o casă de odihnă şi reculegere pentru artiştii români şi străini.
Complexa personalitate a lui George Enescu, a putut să se afirme la Sinaia, mai ales în ipostaza de compozitor, deşi a susţinut deseori concerte la Castelul Peleş, sau în alte aşezăminte din oraş, cu orchestra Ministerului Instrucţiunii Publice, condusă de dirijorul şi prietenul său, Dimitrie Dinicu. Tot la Sinaia a compus o mare parte a creaţiei sale. Din cele 150 de lucrări începând cu "Ţara Românească", operă pentru pian şi vioară, compusă la vârsta de 5 ani, şi terminând cu "Simfonia de cameră", la Sinaia, Enescu a compus numeroase suite şi sonate, cele două “Rapsodii Române", şi a compus chiar şi muzică pentru versurile reginei Elisabeta "Poema Româna". La Sinaia s-a plămădit şi "Concertul pentru pian, vioară, violă şi violoncel nr. 1 în Re Major, opus 16", dar, înainte de toate trebuie menţionată opera sa "Oedip" compusă în mare parte la vila "Luminiş", unde în 1927 a fost orchestrat un întreg tablou din actul al doilea. Despre această operă, Enescu avea să spună: "ceea ce pot afirma cu certitudine este că, dintre toate, îmi este cea mai dragă, în primul rând pentru că m-a costat luni de muncă, şi ani de nelinişte. Apoi pentru că am pus în ea tot ce simţeam, ce gândeam, în aşa fel încât mă contopeam cu ecoul meu." Premiera acestei opere a avut loc la 10 martie 1936. Bustul din marmură al lui George Enescu aflat la intrarea în vilă, este realizat de lon Iriminescu, sculptor moldovean fascinat de personalitatea marelui maestru.
Despărţirea de ţară a lui Enescu s-a produs în anul 1946, în luna septembrie, după ce a făcut o ultimă vizită în Moldova, la Liveni, la mormântul mamei sale, după care a mărturisit, împăcat într-un fel cu soarta: "de aici plec odihnit, din seva pământului meu, şi numai asta îmi dă curaj să mă pot dezlipi de ţară, pentru un timp mai lung." Din păcate, întoarcerea sa la Sinaia, la vila "Luminiş" care a constituit o mărturie fericită a vieţii marelui muzician român, nu avea să se mai petreacă niciodată.
În anul 1990, vila "Luminiş" intră într-un proiect de renovare, restaurare şi conservare a obiectelor. La data de 5 septembrie 1995, cu ocazia marelui festival "George Enescu" şi la dorinţa marelui violonist Yehudi Menuhin, devine casă memorială, intrând în patrimoniul naţional cultural.
La dispoziţia vizitatorilor s-au pus adevărate bijuterii muzicale, care pot îmbogăţi colecţia fiecăruia: CD-uri ce conţin capodoperele creaţiei enesciene, dar şi ale titanilor muzicii clasice apreciaţi în mod special de talentatul compozitor român: Bach, Beethoven, Brahms, Wagner, Mozart, ce au marcat activitatea componistică a acestuia.