ŞTIAŢI CĂ…

Apa are memorie…

 

   Apa. Este cea mai comună substanţă de pe Pământ. Ea este prezentă cu noi în fiecare clipă a vieţii noastre. O întâlnim peste tot în jurul nostru chiar şi în organismele noastre, care sunt considerate de specialişti un rezervor de apă, deoarece corpul nostru conţine în proporţie de 70% până la 90% apă. În Sfânta Scriptură ea reprezintă mai mult decât o substanţă fizică, ea reprezintă un concept, iar acel concept este asociat cu ideea de viaţă.

   De-a lungul timpului, apa a fost studiată îndeaproape de mai mulţi cercetători, descoperindu-se că aceasta are calităţi neobişnuite faţă de celălalte lichide, însă multe lucruri au rămas şi până în zilele noastre nelămurite. O descoperire marcantă a fost dezvăluită în anul 1976 când oamenii de specialitate au redeschis un caz din urmă cu 20 de ani pentru care nu s-a găsit un răspuns la acea vreme. Aşadar, în anul 1956, în Asia de S-E nişte savanţi se întâlneau de câţiva ani într-un laborator militar secret pentru a crea arme de distrugere în masă. La una dintre întâlnirile lor şedinţa s-a întrerup aceştia ajungând  toţi la spital cu intoxicaţie alimentară severă. În urma investigaţiei, singurul lucru care îl consumaseră în comun a fost apa, care fiind testată nu au fost găsiţi nici un fel de aditivi dăunători. Raportul final a fost „otrăvire cauzată de apă obişnuită”. În încercarea de a explica comportamentul imposibil de prezis al apei,ipoteza specialiştilor a fost că: Apa are memorie. După această ipoteză mai multe ţări din întreaga lume au realizat experimente cu privire la această temă. Experimentele acestora au întărit credibilitatea primei ipoteze, constatând că apa recepţionează şi înregistrează orice influenţă exterioară, amintindu-şi tot ceea ce se petrece în  spaţiul ce o înconjoară. Deşi apa dobândeşte noi proprietăţi pe măsură ce înregistrează informaţie, aceasta nu îşi schimbă compoziţia chimică. De asemenea s-a constatat că cea mai importantă este structura apei  ci nu compoziţia ei chimică deoarece, grupurile de molecule (numite şi clustere) din care este formată structura  acesteia funcţionează ca şi molecule de memorie de un anumit tip, în care apa înregistrează întreaga istorie a interacţiunii sale cu lumea.  Cu ajutorul instrumentelor moderne s-a înregistrat că în fiecare dintre celulele  de memorie ale apei se găsesc 440 000 de unităţi informaţionale. Mai mult, structura foarte bine organizată a acestor clustere, precum şi stabilitatea acestora confirmă ipoteza că apa este capabilă să înregistreze şi să stocheze informaţie. Printre multele experimente care au fost realizate vis-a-vis de efectul pe care factorii foarte variaţi îl au asupra apei s-a descoperit că oamenii şi emoţiile pozitive sau negative sunt cele mai puternice elemente de influenţă. În acest sens s-a elaborat un experiment în care un grup de oameni au fost rugaţi să proiecteze asupra unui recipient cu apă aşezat în faţa lor emoţii foarte pozitive cum ar fi iubire, tandreţe şi grijă. Apoi recipientul a fost înlocuit cu altul iar oamenii au fost rugaţi să proiecteze sentimente de ură, frică şi agresiune. În urma rezultatelor s-a constatat că  iubirea măreşte nivelurile energetice ale apei şi o stabilizează, în timp ce emoţiile agresive îi micşorează energia şi realizeză schimbări radicale în apă. Un alt rezultat înfiorător a fost că efectele radiaţiei radio-active produc schimbări radicale în structura apei. Aşadar undele generate de bombele radio-active generează o structurare patologică a apei de pe suprafeţe uriaşe, cu mii de kilometrii mai extinse decât zona propriu-zisă a experienţelor nucleare. În urma acestor testări s-a observat că numărul de sinucideri creşte cu un factor de 2, 2,5 şi 3. Specialiştii au arătat că acest lucru este datorat faptului că aceste modificări au loc în creier deoarece este format în proporţie de 85% din apă. Deci intervine un conflict între structurile apei, astfel bioplasma creierului este perturbată, iar rezultatul este că fiinţa este lipsită chiar şi de voinţa de a trăi.

   Ploaia, grindina, zăpada şi ceaţa. Vânturi şi furtuni, vijelii şi uragane, toate aceste complexe dispun de dispoziţia apei. Oamenii pot să declanşeze aceste procese globale numai prin puterea gândului. Fiecare din acţiunile noastre, un gând, o emoţie, un cuvânt rostit se separă de noi şi devin parte integrantă în mediul energo-informaţional global. Mizeria informaţională otrăveşte apa, acumulându-se strat după strat în memoria sa. Dacă acest proces ar fi să continue la nesfârşit, apa ar putea să înnebunească. Dar ea este înzestrată cu o capacitate de auto-purificare. Aceasta se petrece la momentul tranziţiei între faze, când se evaporă şi apoi condensează şi cade sub formă de ploi sau când îngheaţă şi apoi se topeşte. Scuturându-se de mizeria informaţională, apa îşi menţine structura de bază: Aceea de a da viaţă.

Fenomenul de memorie structurală îi permite apei să înregistreze tot ceea ce se petrece în jurul ei şi să conecteze toate sistemele vii laolaltă. Fiecare dintre noi este o verigă în lanţul nesfârşit al transmiterii informaţiei. Dar, fiecare dintre dintre noi este de asemenea o sursă de informaţie. 

 

Sursa www.youtube.ro