CURIOZITĂŢI DESPRE TERRA

AFRICA – TĂRÂMUL PRIMORDIAL (IV)

- În nordul Africii lacurile care au apă sărată şi adâncimi mici, în perioadele secetoase seacă, pe fundul lor formându-se cruste de sare. Acestea se numesc chott-uri (Chott al Hodna, Chott Djerideh).

- Cea mai sărată întindere de apă de pe glob este Lacul Assal din statul Djibouti, apa acestuia fiinde de zece ori mai sărată decât a oceanelor şi chiar decât a Mării Moarte.

- Rafia, un palmier care creşte în Africa și în America, are frunze care pot atinge 20 m.

- În Africa de Nord creşte un copac care conţine foarte mult fosfor, ceea ce-l face să lumineze; noaptea se poate chiar citi sub el.

- Doar în Africa se găseşte o specie de palmier numită “arborele călătorului”, cu frunze lungi de 3-4 m şi late de1 m. Tecile frunzelor sunt concave, strânse unele într-altele formând un rezervor în care se acumulează apa de ploaie.

- Baobabul-Adansonia digitala (familia Bombacaceae) este arborele renumit al Africii, prin marea grosime a trunchiului cu circumferinţa de 30 m, dar şi recordul de vârstă care la unele exemplare poate ajunge în jur de 5000 de ani.

- Meiul este cea mai cultivată cereală din savana africană.

- În Africa de Vest creşte planta Katemfe, din care se obţine talinul care este de 6150 de ori mai dulce decât zaharoza.

- Cel mai greu mamifer terestru este elefantul african; masculul obişnuit măsoară 4,2 m de la cap până la coadă şi cântăreşte 12 tone.

- Cămila şi asinul sunt “campionii” deşertului. Ei pot rezista sub razele necruţătoare ale Soarelui fără apă şi apă chiar şase zile, timp în care pierd mult în greutate. Îşi refac forţele în numai câteva minute după ce au absorbit lichidul necesar rehidratării. Asinul, de pildă, are nevoie de 27 de litri de apă, pe care o îngurcitează în numai cinci minute, ceea ce dovedeşte că acest animal este perfect adaptat pentru viaţa de pustiu. O cămilă lipsită de apă timp de şase zile şi suportând o temperatură de 40°C poate înghiţi aproximativ 200 de litri de apă.

- Crocodilii “consumă”, pe lângă hrană, pietre care rămân în organismul lor pentru totdeauna. Spre sfârşitul vieţii pietrele ajung să reprezinte până la 1% din greutatea corpului lor.