Chiar daca Uniunea Europeana ne-a pus la dispozitie fonduri nerambursabile pentru mai multe investitii, autoritatile din Romania nu s-au interesat prea mult de accesarea acestora. Desigur, europenii ne-au oferit bani si pentru modernizarea retelelor de apa si canalizare, care pentru noi ar fi trebuit sa fie o prioritate de gradul 1.Gorjul a accesat Programul SAPARD, dar si fonduri guvernamentale, banii ducandu-se doar spre alimentari cu apa in mediul rural.
Nimeni nu a fost interesat de calitatea apei si cu atat mai putin de necesitatea introducerii retelei de canalizare, principalele investitii demarând, in mod obligatoriu, odata cu primul program european nerambursabil de post-aderare, care s-a derulat in perioada 2007-2013.
In Gorj, s-au implementat mai multe proiecte finantate prin PNDR, care au vizat alimentari cu apa, canalizari, statii de epurare si modernizari de drumuri locale.
Unii primari de comune au considerat ca modernizarile de drumuri satesti si comunale, sau
reabilitarea unor cladiri sunt mai importante decat apa potabila si canalizarea.
Tot in aceasta perioada, societatea APAREGIO a primit statutul de operator judetean in domeniul apa-canal si va urma accesarea Programului Operational Infrastructura Mare 2014-2020.
Chiar daca exista posibilitatea unei dezvoltari accentuate in domeniul apa-canal, reprezentantii APAREGIO au fost blocati in demersurile lor de interesul scazut sau aproape deloc al unor primari de a adera la proiectul operatorului judetean.
Dupa ce APAREGIO a fost desemnata operator judetean specializat in serviciile de a
limentare cu apa si canalizare, la Consiliul Judetean Gorj a fost infintata Asociatia de Dezvolarea Intracomunitara in domeniul apei - ADIA, care avea rolul sa-i convinga pe reprezentantii autoritatilor locale din judet sa adere la obiectivele APAREGIO.Acest lucru nu s-a intamplat dadorita unor primari care s-au gandit ca daca fac pasul spre APAREGIO, tarifele se vor mari, nu vor mai primi votul localnicilor la viitoarele alegeri.
Asa ca, se complac in situatia actuala, când preturile sunt foarte scazute, iar lumea este multumita cu serviciile primite, chiar daca apa este de calitate foarte proasta si canalizare nu exista.
Aceste aspecte se pot intalni si in unele orase din Gorj, mai exact Rovinari, Turceni si Tismana, unde nici acum primarii nu-si dau interesul sa grabeasca definitivarea documentelor de aderare la ADIA.
https://www.verticalonline.ro/exclusiv-potabila-canalizarea-gorjeneasca
EXCLUSIV Apa potabilă și canalizarea gorjenească(I)
Submitted by Vertical on 16 October 2018articol citit de 1,137 ori | No Comment
Vă propunem, spre lectură și apoi meditație, un subiect care, deși este foarte important, dezbaterea lui nu are loc pe măsură. Este vorba despre nivelul de acces al populației la un serviciu esențial pentru viață, cel de alimentare cu apă potabilă, precum și despre calitatea pe care ar trebui să o aibă acest fluid vital. Nu în ultimul rând, trebuie supus atenției și serviciul de canalizare, care în foarte multe localități din județul Gorj (și nu numai) lipsește cu desăvârșire, chiar dacă România este țară membră a UE din anul 2007.
Chiar dacă europenii ne-au pus la dispoziție, înainte și după aderare, fonduri nerambursabile pentru diverse obiective de investiții, ori noi nu am știut, ori nu am vrut să le atragem conform unor priorități bine stabilite, în funcție de necesitățile reale, între care ar fi trebuit trecută la rang de cinste modernizarea rețelelor de apă și canalizare.
Modelul gorjenesc
În faza de preaderare, Gorjul a accesat Programul SAPARD, dar și fonduri guvernamentale (în baza OG 7 și HG 577), banii ducându-se numai spre alimentări cu apă în mediul rural, care, majoritatea, nu s-au realizat la parametrii care să asigure o potabilizare corespunzătoare. Primarii de comune și cea mai mare parte a populației deservite de noile rețele s-au mulțumit că au apă la poartă și nu mai sunt nevoiți să o transporte de la distanță cu diverse recipiente și atelaje mai mult sau mai puțin specializate.
Nimeni nu a fost interesat de calitatea apei și cu atât mai puțin de necesitatea introducerii rețelelor de canalizare, principalele investiții demarând, în mod obligatoriu, odată cu primul program european nerambursabil de post-aderare, care s-a derulat în perioada 2007-2013.
Pentru mediul rural, s-au implementat în județul Gorj mai multe proiecte finanțate prin PNDR, majoritatea integrate, care au vizat alimentări cu apă, canalizări, stații de epurare, modernizări de drumuri sătești și comunale (asfaltări), investiții de tip socio-cultural (reabilitări de case de cultură, monumente, after school-uri etc.). Dintre toate aceste obiective, beneficiarii au considerat rețelele de canalizare și stațiile de epurare ca fiind mai puțin importante, ponderea având-o drumurile, mai ales că proiectele aveau o valoare maximă alocată de 2.500.000 euro.
Ca exemplu proiectul din comuna Crasna unde s-a realizat doar 1 km de canalizare și stația de epurare aferentă. Majoritatea investițiilor din Crasna au avut ca obiect drumurile de interes local, iar canalizarea și epurarea au fost prinse în proiect doar pentru ca acesta să fie de tip integrat și, astfel, să obțină un punctaj mai mare, care să-i asigure finanțarea.
Mai mult, la proiectele finanțate prin PNDR nu era condiție obligatorie ca la ultima cerere de rambursare să existe branșamente la rețeaua de canalizare, astfel că, după o perioadă de timp, nici canalizările și nici stațiile de epurare nu prea funcționau așa cum ar fi trebuit (vezi cele 5 stații de epurare din comuna Lelești).
Deși se finalizase perioada de preaderare la UE, în zona montană Rânca s-a implementat un proiect în domeniul canalizării și epurării apelor uzate menajere, finanțat prin Programul PHARE, care a avut ca beneficiar Consiliul Județean Gorj în asociere cu primăriile Novaci și Baia de Fier. Despre calitatea lucrărilor la aceste investiții s-ar putea scrie multe în registru negativ, dar la momentul actual vrem să scoatem în evidență doar atât: NU FUNCȚIONEAZĂ.
Pe de altă parte, pentru investiții la rețelele de apă-canal și stațiile de epurare din mediul urban, s-a accesat POS Mediu 2007-2013, prin intermediul SC APAREGIO GORJ SA, care a derulat, începând din anul 2008, proiectul cu cea mai mare anvergură de la nivelul județului Gorj, atât ca întindere, cât mai ales ca valoare.
Observați că nu am menționat și un an în care să se fi finalizat, asta pentru că nu este gata nici în prezent. Încă sunt obiective care nu funcționează la parametrii la care ar trebui, pentru că, onor, firma DANEX CONSULT din București și asociații ei, care au câștigat licitațiile la stația de epurare și stația de alimentare cu apă din Târgu Jiu, dar și la stațiile de alimentare cu apă din Bumbești Jiu și Motru, s-au întins mai mult decât le era plapuma și au tot întârziat lucrările până s-a ajuns la rezilierea contractelor și, bineînțeles, la instanța de judecată.
Merită să amintim că, în aceeași perioadă, pentru stația de epurare de la Motru, Primăria municipiului a mers la două capete și în loc să acceseze POS Mediu prin intermediul APAREGIO, cu 2 % cofinanțare, a realizat investiția prin Compania Națională de Investiții, dar cu 30 % cofinanțare. Nu mai vorbim că lucrările au fost adjudecate de către binecunoscuta societate ungurească VEGYEPSZER, care le-a realizat la o calitate „BUNĂ” și într-un ritm asemănător celui de la tronsonul de drum Rovinari-Bumbești Jiu din DN 66.
Vine, astfel, și perioada actuală, când societatea APAREGIO a primit, în mod oficial, statutul de operator județean în domeniul apă-canal și este în plin proces de accesare a Programului Operațional Infrastructură Mare 2014-2020, continuatorul POS Mediu 2007-2013.
Bineînțeles că, în dulcele stil românesc, angajații de la APAREGIO se chinuiesc să completeze cererea de finanțare, lovindu-se de birocrație excesivă și interesul scăzut spre aproape deloc al primarilor localităților din județ pentru a adera la proiectul operatorului județean, dar și de alte probleme, toate acestea făcând obiectul unui articol viitor.(Va urma)
https://verticalonline.ro/exclusiv-potabila-canalizarea-gorjeneasca
Nimeni nu a fost interesat de calitatea apei și cu atât mai puțin de necesitatea introducerii rețelelor de canalizare, principalele investiții demarând, în mod obligatoriu, odată cu primul program european nerambursabil de post-aderare, care s-a derulat în perioada 2007-2013.
Pentru mediul rural, s-au implementat în județul Gorj mai multe proiecte finanțate prin PNDR, majoritatea integrate, care au vizat alimentări cu apă, canalizări, stații de epurare, modernizări de drumuri sătești și comunale (asfaltări), investiții de tip socio-cultural (reabilitări de case de cultură, monumente, after school-uri etc.). Dintre toate aceste obiective, beneficiarii au considerat rețelele de canalizare și stațiile de epurare ca fiind mai puțin importante, ponderea având-o drumurile, mai ales că proiectele aveau o valoare maximă alocată de 2.500.000 euro.
Ca exemplu proiectul din comuna Crasna unde s-a realizat doar 1 km de canalizare și stația de epurare aferentă. Majoritatea investițiilor din Crasna au avut ca obiect drumurile de interes local, iar canalizarea și epurarea au fost prinse în proiect doar pentru ca acesta să fie de tip integrat și, astfel, să obțină un punctaj mai mare, care să-i asigure finanțarea.
Mai mult, la proiectele finanțate prin PNDR nu era condiție obligatorie ca la ultima cerere de rambursare să existe branșamente la rețeaua de canalizare, astfel că, după o perioadă de timp, nici canalizările și nici stațiile de epurare nu prea funcționau așa cum ar fi trebuit (vezi cele 5 stații de epurare din comuna Lelești).
Deși se finalizase perioada de preaderare la UE, în zona montană Rânca s-a implementat un proiect în domeniul canalizării și epurării apelor uzate menajere, finanțat prin Programul PHARE, care a avut ca beneficiar Consiliul Județean Gorj în asociere cu primăriile Novaci și Baia de Fier. Despre calitatea lucrărilor la aceste investiții s-ar putea scrie multe în registru negativ, dar la momentul actual vrem să scoatem în evidență doar atât: NU FUNCȚIONEAZĂ.
Pe de altă parte, pentru investiții la rețelele de apă-canal și stațiile de epurare din mediul urban, s-a accesat POS Mediu 2007-2013, prin intermediul SC APAREGIO GORJ SA, care a derulat, începând din anul 2008, proiectul cu cea mai mare anvergură de la nivelul județului Gorj, atât ca întindere, cât mai ales ca valoare.
Observați că nu am menționat și un an în care să se fi finalizat, asta pentru că nu este gata nici în prezent. Încă sunt obiective care nu funcționează la parametrii la care ar trebui, pentru că, onor, firma DANEX CONSULT din București și asociații ei, care au câștigat licitațiile la stația de epurare și stația de alimentare cu apă din Târgu Jiu, dar și la stațiile de alimentare cu apă din Bumbești Jiu și Motru, s-au întins mai mult decât le era plapuma și au tot întârziat lucrările până s-a ajuns la rezilierea contractelor și, bineînțeles, la instanța de judecată.
Merită să amintim că, în aceeași perioadă, pentru stația de epurare de la Motru, Primăria municipiului a mers la două capete și în loc să acceseze POS Mediu prin intermediul APAREGIO, cu 2 % cofinanțare, a realizat investiția prin Compania Națională de Investiții, dar cu 30 % cofinanțare. Nu mai vorbim că lucrările au fost adjudecate de către binecunoscuta societate ungurească VEGYEPSZER, care le-a realizat la o calitate „BUNĂ” și într-un ritm asemănător celui de la tronsonul de drum Rovinari-Bumbești Jiu din DN 66.
Vine, astfel, și perioada actuală, când societatea APAREGIO a primit, în mod oficial, statutul de operator județean în domeniul apă-canal și este în plin proces de accesare a Programului Operațional Infrastructură Mare 2014-2020, continuatorul POS Mediu 2007-2013.
Bineînțeles că, în dulcele stil românesc, angajații de la APAREGIO se chinuiesc să completeze cererea de finanțare, lovindu-se de birocrație excesivă și interesul scăzut spre aproape deloc al primarilor localităților din județ pentru a adera la proiectul operatorului județean, dar și de alte probleme, toate acestea făcând obiectul unui articol viitor.(Va urma)
https://verticalonline.ro/exclusiv-potabila-canalizarea-gorjeneasca
EXCLUSIV Apa potabilă și canalizarea gorjenească(II)
Submitted by Vertical on 22 October 2018articol citit de 1,251 ori | No Comment
În partea a doua a demersului nostru jurnalistic, vom lua în discuție importanța și necesitatea dezvoltării cu rapiditate a serviciilor de alimentare cu apă și canalizare pentru populație, în contextul în care fondurile nerambursabile de la UE bat la poarta României și noi le lăsăm să aștepte. 
Nu de alta, dar s-ar putea ca după prea multă așteptare, să se plictisească și să se întoarcă în conturile de la Bruxelles.
Nu de alta, dar s-ar putea ca după prea multă așteptare, să se plictisească și să se întoarcă în conturile de la Bruxelles.
Deși Programul Operațional Infrastructură Mare, care finanțează proiectele majore în domeniul apă-canalizare din România, are perioada de implementare între anii 2014 și 2020, până în prezent, nu a prea fost deranjat cu absorbția.
În primul rând, guvernanții noștri au tras de timp foarte mult cu definitivarea programelor europene și autorizarea agențiilor de plăți, ceea ce a întârziat proiectele pe care le vizau operatorii din domeniu.
În primul rând, guvernanții noștri au tras de timp foarte mult cu definitivarea programelor europene și autorizarea agențiilor de plăți, ceea ce a întârziat proiectele pe care le vizau operatorii din domeniu.
APAREGIO, nici nu prea vrea, nici nu prea…poate
În acest subiect de care ne ocupăm, cel mai bine ar fi să luăm exemplul companiei APAREGIO GORJ SA Târgu Jiu, pentru a clarifica situația din perspectivă locală, care de fapt este cea care ne și doare pe noi gorjenii.
Așadar, să reamintim, pentru început, că APAREGIO a fost desemnată operator județean specializat pe domeniul serviciilor de alimentare cu apă și canalizare menajeră.
Pe lângă asta, la nivelul Consiliului Județean Gorj a fost înființată Asociația de Dezvoltare Intracomunitară în domeniul Apei (altfel spus, ADIA), care ar trebui să îi aducă laolaltă pe toți reprezentanții administrațiilor publice locale din județ, care să adere la obiectivele APAREGIO.
Subliniem că “ar trebui”, pentru că unii dintre aceștia nu prea sunt interesați de o astfel de alianță, mai ales că s-ar impune o uniformizare a tarifelor la apă și canalizare (acolo unde există rețea de canalizare), prin creșterea celor actuale.
Este extrem de simplu de dedus gândirea domnilor edili: dacă se măresc tarifele, localnicii îi vor arăta cu degetul și sunt șanse foarte mari să nu mai fie realeși. Prin urmare, mai bine se complac în starea actuală, când prețurile practicate sunt ca și inexistente, nu se poate vorbi de o eficiență economică a activităților prestate, iar lumea este mulțumită cu serviciile primite, chiar dacă apa este de proastă calitate iar canalizarea nu prea există. Nu mai vorbim de eventualele avarii la rețele, care se repară când se poate, cum se poate și cu ce se poate.
Dacă ați fi tentați să credeți că aceste lucruri sunt specifice doar primarilor de comune, nu este chiar așa, fiindcă și orașele care nu au vrut să fie partenere cu APAREGIO la primul proiect (cel finanțat prin POS mediu 2007-2013), adică Rovinari, Turceni și Tismana, nici acum nu prea își dau interesul să grăbească definitivarea documentelor de aderare la ADIA.
Așadar, să reamintim, pentru început, că APAREGIO a fost desemnată operator județean specializat pe domeniul serviciilor de alimentare cu apă și canalizare menajeră.
Pe lângă asta, la nivelul Consiliului Județean Gorj a fost înființată Asociația de Dezvoltare Intracomunitară în domeniul Apei (altfel spus, ADIA), care ar trebui să îi aducă laolaltă pe toți reprezentanții administrațiilor publice locale din județ, care să adere la obiectivele APAREGIO.
Subliniem că “ar trebui”, pentru că unii dintre aceștia nu prea sunt interesați de o astfel de alianță, mai ales că s-ar impune o uniformizare a tarifelor la apă și canalizare (acolo unde există rețea de canalizare), prin creșterea celor actuale.
Este extrem de simplu de dedus gândirea domnilor edili: dacă se măresc tarifele, localnicii îi vor arăta cu degetul și sunt șanse foarte mari să nu mai fie realeși. Prin urmare, mai bine se complac în starea actuală, când prețurile practicate sunt ca și inexistente, nu se poate vorbi de o eficiență economică a activităților prestate, iar lumea este mulțumită cu serviciile primite, chiar dacă apa este de proastă calitate iar canalizarea nu prea există. Nu mai vorbim de eventualele avarii la rețele, care se repară când se poate, cum se poate și cu ce se poate.
Dacă ați fi tentați să credeți că aceste lucruri sunt specifice doar primarilor de comune, nu este chiar așa, fiindcă și orașele care nu au vrut să fie partenere cu APAREGIO la primul proiect (cel finanțat prin POS mediu 2007-2013), adică Rovinari, Turceni și Tismana, nici acum nu prea își dau interesul să grăbească definitivarea documentelor de aderare la ADIA.
A pune carul înaintea boilor
De fapt, mai este o piedică în calea APAREGIO, în demersul său de a accesa în condiții optime fondurile europene nerambursabile. Ne referim acum tocmai la fondurile naționale acordate comunităților locale prin faimosul PNDL (inclusiv pentru rețele de apă și canalizare), care are și părți bune, dar și din alea rele. Spunem asta pentru că, în primul rând, se epuizează resursele naționale în timp ce fondurile europene nu sunt accesate decât într-o mică măsură și, în al doilea rând, se produc tot felul de încurcături între proiectele finanțate din cele două surse.
De exemplu, orașele Rovinari și Târgu Cărbunești au obținut finanțare prin PNDL pentru proiecte de modernizare a infrastructurii de drumuri locale, pentru care urmează să înceapă execuția lucrărilor. Apoi, va veni APAREGIO, al cărei proiect este mai întârziat și va introduce rețele de apă și canalizare spărgând asfaltul care nu-i de prea mult timp așternut, după care vom comenta cu toții despre cât de proaste sunt drumurile în România.
Vedem astfel că vor fi în permanență probleme și nemulțumiri, când, de fapt, s-ar fi putut pune în practică o strategie simplă: investițiile să se realizeze în funcție de priorități. Asta ar fi însemnat ca, în toate localitățile care vizează astfel de proiecte, să se introducă, inițial, rețelele de apă și de canalizare, iar la final să se modernizeze drumurile.
Dacă tot ne legăm de PNDL, am vrea să mai tragem un semnal de alarmă. Umblă vorba că proiectele finanțate prin acest program național (așa cum este canalizarea din Drăgoeni, localitatea componentă a municipiului Târgu Jiu – principalul beneficiar al APAREGIO) sunt mult mai atractive pentru reprezentanții administrațiilor locale beneficiare, decât cele finanțate din fonduri externe, pentru că ar fi mai puțin controlate. De aici, trageți dumneavoastră, cei care citiți aceste rânduri, concluziile …
Dar, să revenim la APAREGIO, pentru că nu am epuizat piedicile pe care le întâmpină și vom pomeni o problemă care vine din obligațiile pe care le are de îndeplinit beneficiarul conform ghidului de accesare a POIM 2014-2020.
Aceasta ține de aglomerările de peste 2000 de locuitori, care sunt considerate eligibile pentru tot teritoriul național, fără să se țină cont de specificul localităților din zona de deal și munte. Păi în județul Gorj, orașele mai mici și cam toate comunele au peste 2000 de locuitori, dar sunt împrăștiate pe toate coclaurile și numai cu aglomerări nu seamănă.
Astfel, județul Gorj riscă să fie privat de investiții în anumite zone unde chiar sunt necesare. Și să nu uităm, totuși, că de la nivelul forurilor europene sunt impuse României obligații referitoare la protecția mediului înconjurător (care țin exclusiv de sistemele de canalizare și epurare a apelor uzate menajere), a căror neîndeplinire ar putea atrage sancțiuni mari, până la urmă, în sarcina noastră, a tuturor.
Pentru a nu se ajunge aici, ar trebui să conștientizeze, să se coalizeze și să intervină toți aleșii noștri. Dar problema ar trebui să stea în atenția presei locale, poate ar trebui să renunțăm la a căuta subiectele de scandal din jurul APAREGIO și să încercăm să promovăm mai mult astfel de obiective de investiții de interes major pentru comunitatea gorjenească.
Așa, cred că am deveni, cu toții, mult mai utili.
În speranța că ne-am făcut înțeleși, vă dorim să beneficiați, cât mai repede, de servicii de utilitate publică de calitate!
De exemplu, orașele Rovinari și Târgu Cărbunești au obținut finanțare prin PNDL pentru proiecte de modernizare a infrastructurii de drumuri locale, pentru care urmează să înceapă execuția lucrărilor. Apoi, va veni APAREGIO, al cărei proiect este mai întârziat și va introduce rețele de apă și canalizare spărgând asfaltul care nu-i de prea mult timp așternut, după care vom comenta cu toții despre cât de proaste sunt drumurile în România.
Vedem astfel că vor fi în permanență probleme și nemulțumiri, când, de fapt, s-ar fi putut pune în practică o strategie simplă: investițiile să se realizeze în funcție de priorități. Asta ar fi însemnat ca, în toate localitățile care vizează astfel de proiecte, să se introducă, inițial, rețelele de apă și de canalizare, iar la final să se modernizeze drumurile.
Dacă tot ne legăm de PNDL, am vrea să mai tragem un semnal de alarmă. Umblă vorba că proiectele finanțate prin acest program național (așa cum este canalizarea din Drăgoeni, localitatea componentă a municipiului Târgu Jiu – principalul beneficiar al APAREGIO) sunt mult mai atractive pentru reprezentanții administrațiilor locale beneficiare, decât cele finanțate din fonduri externe, pentru că ar fi mai puțin controlate. De aici, trageți dumneavoastră, cei care citiți aceste rânduri, concluziile …
Dar, să revenim la APAREGIO, pentru că nu am epuizat piedicile pe care le întâmpină și vom pomeni o problemă care vine din obligațiile pe care le are de îndeplinit beneficiarul conform ghidului de accesare a POIM 2014-2020.
Aceasta ține de aglomerările de peste 2000 de locuitori, care sunt considerate eligibile pentru tot teritoriul național, fără să se țină cont de specificul localităților din zona de deal și munte. Păi în județul Gorj, orașele mai mici și cam toate comunele au peste 2000 de locuitori, dar sunt împrăștiate pe toate coclaurile și numai cu aglomerări nu seamănă.
Astfel, județul Gorj riscă să fie privat de investiții în anumite zone unde chiar sunt necesare. Și să nu uităm, totuși, că de la nivelul forurilor europene sunt impuse României obligații referitoare la protecția mediului înconjurător (care țin exclusiv de sistemele de canalizare și epurare a apelor uzate menajere), a căror neîndeplinire ar putea atrage sancțiuni mari, până la urmă, în sarcina noastră, a tuturor.
Pentru a nu se ajunge aici, ar trebui să conștientizeze, să se coalizeze și să intervină toți aleșii noștri. Dar problema ar trebui să stea în atenția presei locale, poate ar trebui să renunțăm la a căuta subiectele de scandal din jurul APAREGIO și să încercăm să promovăm mai mult astfel de obiective de investiții de interes major pentru comunitatea gorjenească.
Așa, cred că am deveni, cu toții, mult mai utili.
În speranța că ne-am făcut înțeleși, vă dorim să beneficiați, cât mai repede, de servicii de utilitate publică de calitate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu