CETATEA MEDIEVALĂ TÂRGU-MUREŞ

ISTORIC

Cetatea din Târgu-Mureş este una dintre cele mai importante puncte de atracţie turistică din Judeţul Mureş, rivalizând cu Cetatea Medievală din Sighişoara, atât ca frumuseţe, cât şi ca importanţă istorică. 

Cetatea a fost construită la începutul secolului al XVII-lea, ca răspuns la atacurile repetate la care erau supuşi locuitorii oraşului Târgu-Mureş. Pretextul imediat care a dus la ridicarea cetăţii a fost atacul răzbunător al haiducilor lui Basta, care mânaţi de ură, au trecut la măcelărirea locuitorilor oraşului. Astfel, în dimineaţa zilei de 30 mai 1602, aproximativ 400 de haiduci, conduşi de Grigore Nemethy intră în oraş incendiind casele şi măcelărind oamenii.

Atacurile se repetă, păstrându-se o stare tensionată, cetăţenii de rând ascunzându-se în pădurile din apropiere, iar conducătorii urbei refugiindu-se în cetatea Braşovului. Aici, Toma Borsos şi Francisc Nagy Szabo, fruntaşi târgumureşeni, văzând utilitatea cetăţii, fac un plan de realizare a unei cetăţi şi în oraşul lor, aceasta urmând a se realiza pe amplasamentul unei foste mânăstiri dăramate. Operaţia demarează repede, la 27 septembrie 1601 o bună parte fiind realizată, iar în următorii ani cetatea a fost definitivată. Roadele acestei munci n-au întârziat să apară, haiducii lui Basta s-au cuminţit după câteva tentative de cucerire, devenind chiar interesaţi de cooperare.

Prima îngenunchiere a cetăţii va veni în anul 1658, când o aripă a armatei Sultanului de Constantinopol, va cuceri cetatea, peste 3000 de oameni devenind prizonieri. 

Treptat însă, rolul cetăţii scade, devenind tot mai mult o prezenţă decorativă pentru locuitorii oraşului. Regulile războiului modern nu se mai potrivesc cu cele ale războiului medieval, cavaleria devine un sector falimentar, rolul ei fiind transferat la nivelul infanteriei şi artileriei, zidurile cetăţilor, oricât de impunătoare, nemaireprezentând o garanţie de securitate în faţa tunurilor din ce în ce mai performante. Războiul modern transferă importanţa de la nivelul cetăţii la cel al tranşeelor.

PLANUL CETĂŢII

Construită în 1492, curtea castelului-cetate avea un plan de pentagon neregulat şi şase bastioane. Castelul avea scopul de a intimida eventualele încercări de nesupunere ale secuilor.

Constructorii au renovat la început biserica cea veche, apoi au fost construite bastioanele şi au fost ridicate ziduri înalte de circa 10 metri. Un şanţ lat de zece metri şi adînc de opt înconjura cetatea. Acesta a fost astupat cu ocazia lucrărilor de amenajare a oraşului în 1910.

Locuitorii au ajutat activ la terminarea cetăţii, dintre cele şapte bastioane ale cetăţii cinci fiind construite de breslele care s-au angajat să construiască fiecare cîte unul.

Urcând strada din Piaţa Bernády spre Colegiul Naţional Papiu observăm primul bastion, care a fost construit de breasla cizmarilor, cel de-al doilea, un bastion dublu, a fost terminat împreună de breslele blănarilor şi de cea a lăcătuşilor.

Cel de-al treilea bastion situat la colţ (în spatele clădirii Universităţii Petru Maior) a fost construit de către breasla dogarilor. Mai departe, se poate admira bastionul măcelarilor (primul de pe bulevard) şi cel al croitorilor.

Următorul bastion servea ca intrare în fortăreaţă, iar ultimul turn a primit numele după cel al constructorului fiind cunoscut ca bastionul Báthori.

În incinta cetăţii au fost construite mai multe case, care au fost demolate după 1775 cînd Habsburgii au construit o serie de clădiri militare (cazarmă, magazii de muniţii). Aceste construcţii au fost demolate în 1962 cînd autorităţile locale au decis să construiască un parc de distracţii. Din păcate iniţiativa a eşuat: din cauza lipsei de bani lucrările au fost stopate în 1973.

Pentru cetăţeanul contemporan, cetatea este un prilej de rememorare a istoriei, aceasta devenind o prezenţă palpabilă.