Mânăstirea Putna

- partea a doua-

Biserica centrală

Biserica originală a suferit mari modificări în perioada 1653-1662. S-au păstrat liniile arhitectonice iniţiale specifice stilului moldovenesc, fiind alcătuită din cinci încăperi: pridvor, pronaos, gropniţa, naos şi altar. Se regăsesc astfel reunite elemente de arhitectură bizantine, gotice şi renascentiste.

Biserica, reconstruită de domnitorii Vasile Lupu, Gheorghe Ştefan şi Eustatie Dabija (1653-1662) se înscrie în datele generale ce constituie trăsăturile epocii: plan trilobat, brâu în torsadă împărţitor al zidurilor, ocniţe din arcaturi şi arcade oarbe, pilaştri, ferestre dreptunghiulare gotice; turla are coloane răsucite, pridvorul închis apare aici pentru prima dată în Moldova.

Accesul în biserică se face prin cele două uşi laterale ale pridvorului, încadrate cu portaluri de piatră. Uşa masivă prin care se trece din pridvor în pronaos are la partea superioară o pisanie care aminteşte de lucrările de reconstrucţie ce au avut loc în timpul domniilor lui Gheorghe Ştefan şi Eustratie Dabija.

Camera mormintelor primeşte lumina de la câte o fereastră la sud şi nord. Aici se află mormântul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt acoperit cu un baldachin din marmură albă, cu o inscripţie încrustată pe lespede care ne spune că viteazul domnitor este ctitorul şi ziditorul sfântului locaş, alături de soţia sa Maria, fiica lui Radu Voievod. Pe mormântul marelui Ştefan se află urna de argint depusă cu prilejul serbării din 1871.

Din camera mormintelor - gropniţa - trecerea către naos se face printre două coloane masive ce au înlocuit, în secolul al XVII-lea, peretele despărţitor specific liniei arhitectonice ştefaniene.

Pronaosul este luminat de două ferestre la sud şi alte două la nord. Pridvorul este luminat prin mai multe ferestre, aşezate pe zidurile din sud, nord şi vest. Intrarea în pridvor se face prin sud şi nord, pe uşi masive din lemn, ferecate cu fier.

Intrările din pridvor în pronaos şi din pronaos în camera mormintelor sunt de asemenea prin uşi masive din lemn ferecate cu fier. În pridvor, pe latura sudică, se află mormântul Mitropolitului Moldovei Iacob Putneanul, înnoitorul mânăstirii (15 mai 1778), iar pe partea nordică, mormântul Mitropolitului Sucevei Teoctist (18 noiembrie 1478).

Altarul este luminat de 3 ferestre (est, nord şi sud) şi este separat de naos printr-un iconostas din lemn, cu o ornamentaţie sculpturală foarte frumoasă. Naosul, luminat de câte două ferestre la sud şi nord, are deasupra turlă deschisă, de formă octogonală la primul etaj şi hexagonală la etajul superior, la exterior cu coloane torsionate şi ancadramente la ferestre. Între naos şi camera mormintelor sunt doi stâlpi masivi din piatră, care susţin arcada ce susţine la rândul ei bolta.

Toate ferestrele din altar, naos, gropniţă şi pronaos sunt pictate în interior, terminate în arc şi prevăzute la exterior cu grilaje metalice. Pardoseala este din marmură, numai în pridvor este din lespezi de piatră.

La exterior biserica Mânăstirii Putna este încinsă cu un brâu răsucit în torsadă simbolizând Preasfânta Treime, motiv ce se regăseşte şi în ornamentaţia interioară.

Acoperişul este cu tablă de aramă, aşezată în rânduri dese, pentru a imita şindrila, în exterior este un brâu masiv torsionat, cu firide largi, mult mai înalte în partea inferioară şi mai scurte în partea superioară. Ferestrele au ancadramente din piatră. Pe faţade sunt amplasaţi mai mulţi stâlpi conforturi.

Pictura bisericii

Distrusă în timpul luptelor pentru domnie dintre Vasile Lupu şi Gheorghe Ştefan, pictura originală s-a încercat a se reface abia în secolele XVIII-XIX când s-au zugrăvit în pridvor câteva chipuri de sfinţi.

Dorinţa de a reda Putnei strălucirea de odinioară, când era "tot cu aur poleită zugrăveala, mai mult aur decât zugrăveală şi pre dinăuntru şi pre denafară" (cronicarul Ion Neculce), a început să prindă contur abia în anul 1972 când mitropolitul de atunci, Iustin Moisescu, a binecuvântat proiectul de refacere a picturii din biserica mare a mânăstirii, pe baza unui plan iconografic întocmit de părintele Sofian Boghiu.

Ca o proorocie peste veacuri, hotărârea mitropolitului de a încredinţa pictarea ctitoriei Voievodului Ştefan cel Mare acelora care vor picta mai întâi Paraclisul, s-a împlinit la 10 iulie 2001, când, cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pictorii Mihail şi Gavril Moroşan au trasat primele linii la noua frescă.

Fii ai Bucovinei, pictori de categoria I-a, cu numeroase lucrări în ţară şi străinătate, fraţii Mihail şi Gavril Moroşan au împodobit biserica cu frumoase chipuri, scene şi compoziţii pe fondul foiţei de aur. Stilul neobizantin, cu acorduri cromatice deosebite, compoziţiile inedite, sunt câteva din caracteristicile noii picturi.

Iconostasul ce împodobeşte biserica a fost realizat în anul 1773 din lemn de tei şi tisă. Executat de meşteri locali din porunca şi cu osteneala mitropolitului Iacob Putneanul, iconostasul este sculptat în stil baroc târziu. A fost restaurat.

Sfintele moaşte

În altarul bisericii sunt păstrate cu multă evlavie părticele din moaştele Sfinţilor Trei Ierarhi Vasile, Grigorie şi Ioan, Sfânta Ana - mama Maicii Domnului, Sfântul Ierarh Alexandru, Sfântul Ierarh Nectarie, Sfântul Ierarh Vavila, Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Sfântul Mucenic Rafael, Sfântul Mucenic Ghedeon, Sfântul Serafim de Sarov şi degetul arătător al Sfântului Daniil Sihastru, iar în pronaos, craniul Sfântului Ierarh Ghenadie aşezat într-o frumoasă raclă sculptată.

(va urma)