În universitatea lui Adrian Gorun, dictonul de bază rămâne ”crede și nu cerceta”

De curând am avut ocazia să citesc în presa centrală un articol despre neregulile de la Universitatea ”Constantin Brâncuși”, care mi-a suscitat curiozitatea și m-a făcut să vreau să aflu mai multe despre situația de acolo. Așa că am discutat zilele acestea, cu mai multe cadre universitare locale, iar ceea ce am aflat, despre modul cum se împart banii și se face cercetarea pe acolo, este cel puțin îngrijorător.

          Dacă vreun institut de sondaje ar avea curiozitatea să întrebe oamenii pe stradă, de prin Târgu Jiu, despre părerea pe care o au despre Universitatea Constantin Brâncuși, cei mai mulți, probabil, ar face afirmații deloc măgulitoare față de aceasta.

          Iar motivul principal pentru asta este faptul că, în ultimii șase ani, instituția de învățământ superior a ajuns să fie mai degrabă confundată cu Adrian Gorun, ”liderul maxim” al acesteia, decât cu celebrul sculptor al cărui nume încă îl poartă.

          Despre fostul rector, actual președinte de senat Gorun (poreclit pe la colțuri, cu teamă și ironie, ”titanul” sau mai pe scurt ”titi”) știu toți că are drept de viață și de moarte asupra oamenilor și banilor instituției de stat gorjene. Și nu este niciun secret că acesta poate fi crunt cu ”dușmanii” și nespus de mărinimos cu prietenii. Totul pe bani publici.

          Se știe, de asemenea, că și pe la UCB, criza s-a instalat, în ultimii ani, pe termen lung. Într-o lume care premiază tot mai mult excelența, universitatea gorjeană s-a trezit că în anul universitar actual primește cu vreo 30 miliarde mai puțin, pe motiv că programele sale de studiu nu sunt performante iar studenții interesați de ”învățământul de calitate” promovat de UCB sunt tot mai puțini. Și în loc de stabilirea unor strategii de dezvoltare fundamentate, soluția simplă, găsită de Gorun și oamenii săi, a fost, se pare, de a cere concedieri (ocazie bună de a scăpa de cadrele didactice opozante) și reduceri de salarii (deși jurist de profesie, acesta a uitat că prin Codul Muncii se interzice tăierea drepturilor salariale de bază).

          Ce nu se prea știe despre mulți este că, dincolo de aceste măsuri de austeritate ce vor fi impuse majorității, există și o minoritate care se bucură de drepturi ”speciale”. Pretextând că se ocupă de ”cercetare”, cadre gen Luminița Popescu, Sorin Ghimiși și însuși Gorun, primesc lunar sume de ordinul zecilor de milioane de lei, care par de-a dreptul extravagante, privite în comparație cu salariile unui asistent sau lector universitar. Sume, bineînțeles, achitate din fondurile universității.

          Așa se întâmplă, de exemplu, în cazul proiectului LIFE ”Noi materiale de construcții obținute prin reciclarea eco-sustenabilă a deșeurilor industriale”, lansat cu mare zarvă de către UCB acum vreo jumătate de an, în parteneriat cu Complexul Turceni și Agenția de Protecția Mediului. Sub denumirile pompoase ale acestui proiect se ascund însă nereguli flagrante. O discuție cu anumite  cadre didactice implicate în proiect și o simplă analiză a pliantelor acestuia ni le arată: activitățile realizate în prima jumătate de an seamănă izbitor de mult, ca să nu spun că se identifică până la confundare cu studii realizate în anii trecuți de UCB la Turceni (studii realizate, pur întâmplător, de aceeași Luminița Popescu, directoarea acestui proiect).

          Așa că activități gen ”studiu privind depozitele de zgură și cenușă ale CET; studiu privind impactul asupra mediului datorat funcționării și închiderii depozitelor de zgură și cenușă ale CET; documentația tehnică privind generarea și depozitarea zgurii și cenușii” sunt doar reluări ale studiilor mai vechi ”privind evaluarea riscurilor de mediu după închiderea Depozitului de zgură și cenușă nr. 1 – Valea Ceplea” sau ”studiu tehnico-economic evacuare și depozitare zgură și cenușă în fluid dens comparativ cu evacuare și depozitare zgură și cenușă în hidroamestec (metoda clasică de transport)”. Aș vrea să cred că sunt doar coincidențe, și nu cazuri de autoplagiere științifică și tocmai din acest motiv o încurajez pe doamna Luminița Popescu să se disculpe, aducând dovezi concrete că lucrurile nu stau deloc așa.

          Și asta ca să nu mai spun că, vorbind de curând cu domnul Fometescu, partener în proiect, acesta mi-a mărturisit că actualul proiect este de fapt doar o copie al altuia mai vechi, implementat de UATAA Motru acum câțiva ani. Deci cercetarea se face, să înțelegem, doar pe hârtie, deși cofinanțarea dată de UCB, jumătate de milion de euro (destul cât să plătească toate cadrele universității timp de jumătate de an) sunt cât se poate de reali.

          Despre toate astea nu aș fi scris, poate, dacă nu aș fi aflat că Gorun vrea, în perioada următoare, să taie 30% din salariile de bază ale cadrelor didactice (soluție complet ilegală, cum am mai zis), diferența urmând s-o acorde, ulterior, pe baza activității de cercetare efectuate de acestea. Cercetare, care, după cum am văzut, e la îndemâna tot a celor puternici, asta în timp ce aceia care au curajul să aibă alte păreri sunt izolați și batjocoriți.

          Și așa revenim în cercul vicios în care se află de ani de zile universitatea lui Adrian Gorun, unde important este să nu cercetezi cum trebuie, ci doar să... crezi în ”mărinimia” celui care dispune, după bunul său plac, de banii noștri, ai tuturor. Încă mai cred că stă în puterea noastră să mai schimbăm ceva.

          P.S. Prezentul articol nu se vrea deloc a fi un pamflet, ci este cât se poate de serios. Oferim ocazia lui Adrian Gorun, Luminiței Popescu sau oricui altcuiva să ofere un punct de vedere, în paginile acestui ziar, față de ”acuzațiile” ce le-au fost aduse. Tăcerea ar putea fi interpretată ca un semn al vinovăției.